Intamplarea face ca doua posturi de televiziune (Antena 3 si National Geographic) sa programeze in ultimele zile ale lui 2007 doua filme avandu-le, mai mult sau mai putin voalat, drept personaje principale pe presedintele George W. Bush si cativa din apropiatii sai din Administratia Casei Albe. Primul film, deja celebrul "Fahrenheit 9/11" al regizorului Michael Moore (laureat, tocmai pentru acest documentar, cu Marele Premiu la Cannes) urmareste relatiile de afaceri ale familiei Bush (senior si junior) cu membri ai familiei lui Bin Laden si cu inalti reprezentanti ai protipendadei economice si politice saudite. Afli astfel, cu stupoare, ca daca imediat dupa atentatele de la 11 septembrie, nici musca nu avea voie sa zboare pe cerul Statelor Unite, daramite avioane civilo-comerciale, totusi, cu acordul Administratiei de la Washington, cateva avioane au transportat la loc sigur, in Arabia Saudita, un intreg, numeros si suspect clan arab, fara ca opinia publica sa fie instiintata. Oare de ce? - se intreaba, retoric, desigur, documentaristul. Ca sa se mire prostii, raspundem noi in spiritul "corectitudinii politice".
La fel de interesant si revelator mi s-a parut si "Casete de razboi", un film facut in special pe baza imaginilor de amatori surprinse de soldatii americani dupa ocuparea Irakului. Unul din ei, proaspat scapat dintr-un atentat sinucigas, se-ntreaba de ce trebuie sa-si riste viata sau chiar sa moara pentru a pazi un transport de branza destinat unui supermarket din Bagdad. Pai da, fiindca acel supermarket face parte dintr-un nesfarsit lant comercial apartinand firmei "Halliburton", al carei presedinte nu e altul decat vicepresedintele SUA, Dick Cheney. Administratia Bush jtr. a "externalizat" aproape toate serviciile pentru armata americana, catre cine a vrut; mai precis, le-a "internalizat" apropiatilor.
Evident, nu numai eu, ci multi alti comentatori politici au avut de la inceput temerea ca Irakul actual ar putea deveni un al doilea Vietnam. Dar s-ar putea sa fie mult mai rau, deoarece daca in anii '60 puscasii marini stiau macar cu cine lupta (cu armata regulata a Vietnamului de Nord si cu unitatile Vietcong), cei de azi au inamici invizibili, chiar mai dispusi la sacrificiu decat japonezii kamikadze.
In spiritul cinismului politic dintotdeauna, s-ar putea zice ca Administratia Bush ofera americanilor, prin ocuparea Irakului, petrol si circ. Atata doar ca petrolul revine caracatitei prezidentiale, iar circul, insangeratilor puscasi marini, pe post involuntar de gladiatori intr-un Collosseum incontrolabil.