In aceasta perioada, cand PR-istul, publicitarul, art-directorul, intreaga agentie isi savureaza inca ultimele zile de vacanta, ideea unei retrospective a anului tocmai incheiat pare singura idee de articol viabila. Bilantul va fi insa unul la nivel de idee, de imaginar. Ne-am obisnuit ca publicitatea sa contureze o lume cam cum este cea de mai jos. Sa se adreseze mereu partii de aspiratie din noi. Dar sunt reclame care arata ca publicitatea functioneaza si altfel. Ca, inca timid, priza la real este o solutie si in acest domeniu. Dar acelea sunt inca exceptiile care confirma regula. Pana la o noua formula insa lumea din reclame este una previzibil de roz.   SUPERLATIVE. Cum ar arata lumea daca totul ar fi ca in re­cla­me? Cum ar fi sa simti o energie fara limite pentru ca la micul dejun ai baut cafeaua y, ai mancat ce­rea­lele x, mai incolo ai baut racoritoa­rea p care a stropit un sandvis cu me­zelul c si ketchup z, ti-ai sporit energia interioara cu ajutorul sam­po­nului b care ii face pe toti barbatii (respectiv pe toate femeile) sa-si rasuceasca gaturile dupa tine (dar nu-ti face procese de constiinta, exista unguentul f care le va inlatura rapid orice durere, deci paseste sura­za­toa­re - respectiv surazator - mai de­par­te, nu vei face riduri de expresie si nici pungi sub ochi, pentru asta exista cremele a, b si z, pe care le meriti cu prisosinta). Mersul la cum­paraturi pentru cosul zilnic nu mai e nici pe departe o corvoada, e de ajuns sa pui mana pe card si va face el totul pentru tine, nici nu trebuie sa te trezesti, pentru ca ale­gerile tale sunt oricum gata facute, in timpul pauzei publicitare. Tu esti ferice, teleghidat pe taramul ti­ne­re­tii fara batranete care se intinde dincolo de coloanele aurii ale McD, nu departe de tara aceea in care ai acces semnand adeziunea la sistemul de pensii S. Ca agentiile de pu­blicitate, corporatiile de aia tru­desc, de aia gandesc, sa-ti ofere pe tava chiar si dorintele pe care le vei avea. Dar din cand in cand unele reclame pot sadi neincrederea in tine. Te pot face sa-ti pui intrebari asupra soliditatii perspectivei tale asupra lumii. Sa vedem, asaaaa, de ce iti trebuie tie masinaaaa? Tu dai din colt in colt si ingaimi ca omul simplu: pai, ca sa ma deplasez din punctul A in punctul B. Fals, iti spune inventiva agentie publicitara. Automobilul nostru minunat iti serveste sa-ti plimbi noua coafura de colo colo, spre invidia prietenelor care nu au incaput pe mana unei coafeze la fel de inspirate. Sau, sa poti alimenta in benzinariile v, unde apoi, prin tragere la sorti, poti castiga ursuleti de plus pentru cei dragi, pe care nu prea ii mai vezi, pentru ca trebuie sa muncesti doar, sa platesti ratele la masina. Sa muncesti? Sa platesti? Ceva nu e in regula. Undeva e o eroare, nu, asa ceva e imposibil, aici nu trebuie sa ai si chiar nu ai astfel de griji. Banca p are grija ratelor tale si, oricum, nu se pune problema (scuze pentru cuvantul "problema") ca tu sa ajungi sa te epuizezi, mezelurile j si h, lactatele, o, y si q, si, in ultima instanta, vitaminele si mineralele k, u si e vor combate pana si banuiala unei eventuale lipse de energie. In lumea asta problemele au durata de viata a unei efemeride. E o chestiune de secunde. Si de argumentatie. Totul se rezolva cat ai bate din palme, totul se combate cu viteza gandului. Bancile, imprumuturile sunt o joaca de copii, sunt basme de adormit orice stres. Bancile fac shopping somnambulic pentru tine, care poti sta pe spate si te poti trezi cu o casa mai ceva ca a melcului care iti aluneca pe langa obrazul afundat in iarba verde si stralucitoare pe care stai intins si te bucuri de viata ( ?). E ceva atat de usor ca pana si copiii stiu unde, ce si cat sa ceara. Asa cum facea si domnisoara Ionascu, mai ceva ca un om mare. Caci oamenii mari stiu doar ce vor, ca doar de asta exista pauze publicitare. Si in lumea asta minunata, oricum nimeni nu-ti baga mana in buzunar sa-ti cheltuiasca banii, adica sa cheltuie banii bancii, care iti "umfla" deocamdata buzunarul. Poti sa-ti faci griji asa, din cochetarie, ca va trebui candva sa-i inapoiezi; pentru ca exista, oricum, pilulele care iti iau cu mana orice durere de cap. Daca iei pastila d, poti sa calci in cate balti sau gropi vrei tu, ca tot ti se va parea ca plutesti peste o campie insorita si inmiresmata, cam ca alea care izvorasc din noul balsam de rufe t. Iar daca ti se va parea cumva ca simti o palpitatie ingrozitoare, undeva in partea stanga a toracelui, nu te teme, cu pastila u vei rezista si celei mai nasoale vesti imaginate vreodata de o lume care nu a pasit inca dincoace de publicitate. In lumea asta mereu proaspata, mereu uscata, orice nenorocire devine o neplacere ridicola. Cel mult o gafa. Caci toate produsele din acest univers mereu nou, mereu surprinzator, mereu elegant si rafinat, mereu superlativ sunt gata sa conlucreze ca tu sa-ti indeplinesti menirea, misiunea sau macar orice dorinta nou invatata de la tv. Sau care ti s-a revelat din paginile vreunei reviste sau care te-a tras de maneca pe strada sub chipul unui adolescent putin crispat, putin grabit, cu bratul plin de pliante si fluturasi. Si care avea si de ce sa fie putin grabit, putin crispat. Ca doar avea de terminat de distribuit pliantele, nu? Ca sa-si poata savura seara cu prietenii, decupata din ultima reclama la berea o si fixata intr-un colt al mintii lui. In lumea asta dorintele sunt aseptice si au viata scurta. Pentru ca nici un stres nu-si are locul aici, dincoace de publicitate. Si undeva, in sinea ta, esti sigur si linistit, fiindca Dorel, cu siguranta va intrerupe curentul si emisia tv intotdeauna in alt cartier decat al tau.   Optimism consumerist Mergi mai departe, mai ai inca destula energie, ness-ul g te incarca si el cu inca o sarja pe care o poti epuiza (ce noroc), in­cer­cand sa consumi oferta fara li­mi­te a companiei de telefoane mo­bile f pentru ca, oricum, la frecat podele ori sters praful ori vasele nu ai nici o sansa sa te storci de puteri, fiindca in cutiile, pungile, sticlele de detergenti exista tot fe­lul de duhuri amabile care vor pu­ne mana pe bureti, mopuri, lavete si vor pune osul la treaba in locul tau. Nu ca ai avea de ce sa te temi pentru oasele tale, pastilele, gelurile, plasturii sunt acolo, gata sa-ti ia durerea cu mana.
eliza.dumitrescu@jurnalul.ro