Trupul lui Cornelus e ca un sipet, dar unul pentru mai tarziu. Toti stramosii lui si-au trimis peste decenii - si poate peste veacuri - stricaciunile din trupurile si din mintile lor. Si toate au ajuns intr-un tarziu in al lui Cornelus.  Tot ce-i in infatisarea sa pare refuzat si lepadat de altii. Nici nu stii ce sa spui mai intai despre Cornelus, ca e stramb sau ca e pipernicit. La stramosi, partile din Cornelus, care tovarasilor sai de munca de la asfaltatul strazilor li se infatiseaza ca necazuri, treceau foarte probabil drept calitati. Ca, de exemplu umerii. Cornelus e mic si sfrijit, dar are niste umeri de urangutan. Datorita lor, cand merge clatinandu-se, fiindca sunt grei, aduce a maimuta. La scos bordurile insa nici n-ai nevoie de altceva. Cornelus, cat e el de lovit de soarta, gaseste de lucru. Daca oamenii nu si-ar bate joc de cum arata, nici n-ar avea probleme. Mai ales ca e si insurat. Nimeni n-a vazut-o pe nevasta lui Cornelus. Se spune ca e o femeie normala, in sensul ca nu se remarca prin nimic, in nici o pri­vinta. Cornelus si ne­vasta-sa fac un cuplu potrivit. Pe barbat n-ai cum sa nu-l remarci, in timp ce femeia trece neluata in seama. Uneori, la el acasa chiar si Cornelus o pierde din ochi. Atat e de discreta. Unde esti fa, unde te-ai ascuns?, intreaba Cornelus, desi Maria e langa el si-i umple castronul cu bors. Lumea e convinsa ca baietii lui Cornelus nu-s ai lui, asa-s de inalti si de aratosi. Ciudat e ca-i seamana si totodata nu-i seamana. E ca si cum natura ar fi vrut sa le arate oamenilor ce poate sa faca din acelasi material. Poti sa crezi ca la Cornelus s-a incheiat un ciclu genetic. Ia sa adunam in Cornelus toa­te nenorocirile pe care le poate pati un schelet de om, va fi spus Dumnezeu, ca dupa el sa vina pe lume, in neamul lui, numai flacai frumosi si sanatosi. Doua noroace tot a avut, cand s-a nascut, Cornelus. Primul e ca nu e in stare sa se supere. Al doilea, ca nu tine minte, desi ar avea un motiv sa-si blesteme zilele, care e motivul. Cornelus nu e prost, dovada ca nimeni nu monteaza bordurile noi mai bine ca el. Doar ca ia viata asa cum e si lu­mea il crede prost. Daca si lumea ar lua viata asa cum e, viata ar fi mai frumoasa, iar lumea n-ar mai fi atat de proasta. Dintre toate mancarurile, lui Cornelus ii place cu adevarat nu­mai iahnia de cartofi cu salata de varza acra. Toata fiinta lui Cornelus duhneste a varza acra. Si dac-ar mi­rosi numai el, dar si strada are damf de butoi. Ma, se mira inspectorii de la primarie, ce naiba, asfaltul vostru pute a saracie! Sefii de echipa, care nu se pot abtine si gusta si ei din iahnia si din varza lui Cornelus se uita lung dupa contopisti si injura mocnit: "Mama voastra de cururi late, ce, nu trebuie sa traim cu totii? Cine oti fi vrand, ma,  burjuilor sa puna osul la greu?".