Traditii stravechi la innoirea timpului

"Maine, anul se-nnoieste! Plugusorul se porneste..."
Asa rasuna ulitele satului an de an, cand cete de feciori merg din casa in casa, vestind innoirea timpului.


Cand Noul An bate la portile omenirii, datinile stravechi, transmise din generatie in generatie, ne aduc in case frumusetea obiceiurilor specifice romanilor. "Anul Nou este intr-adevar puntea dintre ani, este acel moment in care trebuie sa ne bucuram, sa petrecem cu rudele si prietenii, dar sa nu uitam nici de multele obiceiuri si ritualuri traditionale de renovare a timpului care odinioara marcau viata spirituala a comunitatilor umane, la solstitiul de iarna. Mutate de-a lungul veacurilor, ca data de practicare, aceste ritualuri s-au perpetuat secole de-a randul pe pamantul romanesc, putand fi intalnite si astazi. Din acest punct de vedere, Craciunul este sarbatoarea familiei, iar Anul Nou a comunitatii. La Nasterea Domnului ne adunam in jurul sobei - unde arde «buturuga de Craciun», iar la Anul Nou - toata lumea este pe drum, pe ulita. Caile de comunicare sunt umplute la refuz si, in vatra satului, dupa ora 15:00, se aduna cu mic cu mare, femei si barbati, tineri si batrani. Fiecare doreste sa vada «Plugul» si «Mascatii» pe care ii astepta in noaptea dintre ani, pe la casele lor. Cetele, «benzile» sau «Malanca» umbla toata noaptea, de vuieste satul de pocnetul bicelor si sunetul clopotelor, de ritmul sustinut al tobelor si larma mascatilor. Pe cand se ivesc zorii zilei de Sfantul Vasile, uratorii se retrag pentru putina vreme pe la casele lor si o pornesc din nou pe la amiaza, prin sat. Animati de aceleasi convingeri, in puterea mascatilor de a exorciza raul din perimetrul vital al omului, targovetii ii asteapta si ei pe uratorii de prin sate in ziua de Anul Nou. Asa ne explicam de ce in majoritatea targurilor din Suceava, Neamt, Iasi, Vaslui si Bacau in ziua de Sfantul Vasile sau a doua zi, colindatul cetelor se muta la oras, tocmai pe ideea de a purifica si aceste asezari umane", arata prof. univ. dr etnolog Doina Isfanoni, director stiintific al Muzeului National al Satului "Dimitrie Gusti".


DIN CASÃ… IN CASÃ…. In sufletele multor romani staruie convingerea ca in prag de An Nou colindatorii alunga relele si elimina negativul. "De regula, in credintele stravechi, raul il intruchipau gerul, frigul, inghetul, care, desfrunzind codrul si uscand toate ierburile, crea impresia de moarte aparenta a intregului Univers. Toate aceste ritualuri, create pentru a depasi aceste momente de cumpana sunt, de fapt, prilejuri extraordinare de eliminare a raului din oameni prin forta lor de a te ajuta sa-ti redefinesti existenta la fiecare inceput de an", mai spune prof. univ. dr Isfanoni.


ORIGINI. Foarte multe practici atentioneaza asupra originilor indepartate, precrestine ale acestui moment, intrucat modurile de manifestare ale obiceiurilor grupate la Anul Nou graviteaza in jurul Jocurilor cu masti. "Anul Nou este un adevarat rege care domina in Moldova tot ceea ce tine de partea de exprimare spirituala a comunitatilor rurale. Jocurile cu masti, de la Jocul Caprei, Cerbului, Ursului, Berzei, Strutului la acele jocuri cu intruchipari fantastice de personaje mascate - urati si frumosi, mosi si babe, plugari, doctori, vanatori, comercianti evrei sau turci - satenii concretizeaza plastic, cu o fantezie rebordanta, o diversitate impresionanta de caractere.


Costumatiile ceremoniale concretizeaza nevoia omeneasca de certitudine pentru ca in anul care vine sa aiba macar acelasi spor in turme, recolte bogate si chiar mai multi prunci", adauga prof. univ. dr Doina Isfanoni. Infruntarea dintre anul nou si anul vechi, dintre frumosi si urati, dintre lucrurile rele si lucrurile bune sau personajele care infatiseaza fatete urate si pozitive ale caracterului uman sunt extrem de spectaculoase in judetul Neamt. Practic, rolul acestor mascati este de a nu lasa nici un coltisor nerascolit, pe ideea de a afla raul, oriunde s-a cuibarit.


SOTII. "Primirea trupelor de mascati este o placere, dar si o surpriza, pentru ca sotiile, glumele lor intrec masura uneori. Dar niciodata la cumpana dintre ani nimeni nu se poate supara, pentru ca acum exista convingerea ca toata aceasta zarva pe care o creeaza jocurile cu masti in comunitate indeplineste acea straveche functie de rasturnare a ordinii existente, pentru ca, odata demolate, sa se nasca o noua ordine, mai dreapta. In urma dialogului purtat de cei ascunsi sub costumatiile rituale cu sacrul, cu nevazutul, exista credinta ca masca trebuie distrusa, eliminata, pentru a putea astfel ca raul care a fost vizualizat de masca sa fie distrus impreuna cu ea", adauga prof. univ. dr Doina Isfanoni.


SEMNE. In noaptea dintre ani, fetele de maritat isi afla ursitul. "Este vorba despre «Sanvasaitul blidelor», adica de ascunderea sub blide sau farfurii a unor semne: inele, oglinda, pieptenele etc. Sub bagheta magica a unei gazde pricepute, semnele devin adevarate substitute ale ursitului", spune prof. univ. dr Doina Isfanoni. Tot in seara dintre ani, gospodarii mai fac "calendare" din foi de ceapa pentru a afla cum va merge vremea.


PLUGUL. In cea din urma zi a anului, inainte de a se innopta, incepe unul dintre cele mai solemne acte ceremoniale: Plugusorul. "Plugul, Plugul cel mare, in zonele agricole, acest obicei cunoaste forme de desfasurare de mare spectaculozitate. Mai multi gospodari inhama doua sau patru perechi de boi la un plug adevarat care este impodobit cu doi-patru brazi gatiti cu panglici si merg de la o gospodarie la alta. Plugul, devenit simbol al fertilitatii pamantului, nu mai este o banala unealta, ci devine un simbol al muncii, al rodniciei, al dorintei agricultorilor de a obtine de la pamant maximum de fertilitate. In coarne, boii poarta colaci si stergare frumos cusute. Pe drumul sau, ceata plugului este insotita de Buhai, de flacaii care pocnesc din bice si de cei ce suna din clopote si zurgalai. Dupa ce sunt primiti in ograda gospodarului, cel mai destoinic dintre flacai incepe sa recite Plugusorul. Din timp in timp, el se opreste si ii indeamna pe tovarasii sai sa pocneasca din bice si sa sune din clopotei. Sunetul buhaiului, care vibreaza asemeni mugetului unui bou adevarat, nu conteneste. In uratura Plugusorului, munca campului nu mai este la fel de trudnica, dificila, cu necazurile si bucuriile sale, ci este glorificata, innobilata pentru a conferi satisfactii cat mai mari", arata prof. univ. dr Doina Isfanoni.


CAR ALEGORIC. Plugul mare este in zona de sud, Ialomita, Calarasi, Giurgiu, un obicei extrem de asteptat. "Orice agricultor crede ca daca nu va primi plugul in ograda sa s-ar putea sa nu-i mearga bine tot anul si sa nu aiba noroc la semanat si la recoltat. Pe rotilele plugului se realizeaza un schelet de lemn, inalt de aproximativ 2-3 metri, peste care femeile asaza covoare si stergare. Astfel impodobit, Plugul devine aproape un "car alegoric" pe care se prezinta in fala o sumedenie de tesaturi care au brodate si tesute diverse motive decorative ca simboluri ale rodniciei: vita-de-vie, pomul vietii, diverse pasari, buchete de flori etc.", completeaza prof. univ. dr Isfanoni.

---

Despre autor: