SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Negustorii aloca o parte din castig pentru publicitate. Asa cel putin se spune. In fapt, negustorii sporesc dintr-un inceput pretul marfii, cu suma pe care or s-o bage apoi in  publicitate. Ceea ce inseamna ca nu negustorul plateste publicitatea, ci cumparatorul.


Mergand la miezul lucrurilor, dam de niste adevaruri naucitoare, intre care si acela ca noi, cumparatorii  marfurilor contrafacute si de proasta calitate, platim ca sa fim mintiti publicitar. Si cumparam apoi, in contra intereselor noastre firesti, aceste marfuri, fiindca suntem mintiti convingator.


Publicul mare de televiziune se revolta impotriva abundentei de spoturi comerciale, desi fara ele ar trebui sa plateasca el televizunea. Dar sunt oare programele, ce i se dau pasamite gratis marelui public al televiziunilor din toata lumea, de tot gratuite? Costul programelor e compensat prin banii incasati pe publicitate. Si, cum spuneam, aceasta e subinteleasa in costurile marfurilor carora li se face publicitate tv. Cercul se inchide.


Publicul, prin urmare, plateste, pe un drum ocolit, placerea de a inghiti programul preferat laolalta cu publicitatea. Desi se poate spune la fel de bine ca inghite publicitatea impreuna cu programul preferat.


E din ce in ce mai greu de spus  ce e una si ce e alta. I-am propus unei edituri o carte  in care sa fac rechizitoriul veacului publicitar in care traim iar editura a fost de acord, cu conditia sa gasesc un sponsor care s-o plateasca. Or, sponsorul nu da banii pentru carte, ci pentru publicitatea pe care o obtine la aparitia pe piata a cartii. Un sponsor care subventioneaza o carte unde se face procesul publicitatii nu poate decat sa-i multumeasca autorului pentru publicitatea negativa. Practic, cartea nu va fi subventionata de un fabricant de detergenti, ci de consumatorii de detergenti. Fabricantul ia banii de la publicul televiziunii, care devine vrand-nevrand dependent de detergentii produsi de firma sa, si ii transfera editurii, contra unei portii de publicitate negativa. Oricum ai da-o, cel care plateste toate astea e clientul universal.


Nu numai eu ma revolt la excesul de publicitate in media, in oras, in toate locurile ci si statul care, prin institutiile sale, face campanii eficiente si bine sustinute financiar contra publicitatii mincinoase, care trimite in eroare cumparatorii. E vorba de o contrapublicitate, cu bani de la buget, adica tot de la cei care platesc indirect publicitatea. Ne-am speria, daca am socoti costurile ce intra pentru publicitate in pretul marfurilor de larg consum si cati bani dam pentru mondializarea razboiului publicitar. Ca e razboi, nu-i nici o indoiala, devreme ce, din cauza marfurilor contrafacute si proaste, mor mai multi oameni anual decat intr-o conflagratie cu arme si munitie. Razboaiele clasice insa au si un sfarsit. Mondializarea razboiului publicitar e abia la inceput, iar cum va fi sfarsitul nu stie nimeni.