Dincolo de calitatile sale de cercetator si ziarist, printre cei preocupati de istoria celor peste patru decenii de comunism, Mihai Pelin se situeaza in capul ierarhiei ca fiind intaiul cu drept de consultare a Arhivelor Securitatii in scopuri publice.     Dupa coordonarea editarii primelor patru volume ale "Cartii Albe a Securitatii" - corpus masiv de documente elaborate de angajatii si colaboratorii politiei politice din fostul regim, Mihai Pelin a publicat, in 1999, la Editura "Albatros", alta strivitoare "culegere" provenita din aceeasi arhiva: "Operatiunile Melita si Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate". Reeditata de curand si pusa in circulatie de Editura bucuresteana "Compania" intr-o laudabila forma grafica a fost intregita si cu indicele de nume si de unitati militare, instrument mai mult decat necesar in orientarea cititorului aflat in situatia de-a vasli singur prin ceata "activitatilor Securitatii".     ARGUMENT. Istoria sectiei romane a postului de radio Europa Libera, infiintat si finantat la inceputul "razboiului rece" (1949) de guvernul SUA ca mijloc de propaganda anticomunista, asa cum poate fi ea intrevazuta prin urmele birocratice ramase pe hartie din arsenalul conceput pentru anihilarea ori (cel putin) compromiterea ei, se "reveleaza" ca un imens puzzle. Miile sale de piese (caci acesta e ordinul personajelor aflate "in joc"), formele de actiune si comunicare ale autorilor care i-au scris in felul acesta istoria, spatiul si timpul pe care s-a dispus "campul de lupta", dificultatile, complicatiile si cheltuielile ridicate de studiul acestor arhive, au transformat cartea lui Mihai Pelin intr-un rar succes. Oameni interesati pur si simplu de biografia noastra colectiva, istorici, cercetatatori si jurnalisti s-au grabit deopotriva s-o cumpere, citeasca, citeze si... s-o foloseasca. Daca asemenea documente, prin insesi caracteristicile institutiei ce le-a creat si totodata a productiilor tipice genului, sunt datatoare de fiori, suspans si mister, toate acestea, in Romania de azi, au fost regenerate si potentate cu forta sporita prin promisiunea si presiunea accesului la "tot adevarul".     Aspect sub care recent aparuta "istorie" are si statutul de argument. Caci dupa marturisirile jurnalistilor de la Europa Libera care au primit aprobarile consultarii propriului dosar intocmit de Securitate, nu toate documentele publicate de Mihai Pelin in cartea sa, se mai gasesc acum printre hartiile indosariate de CNSAS. Cine le-a "scos" din a€™94 incoace, ce-a facut cu ele, din al cui ordin, si de ce, oare ?! Astfel, actuala editie a cartii lui Mihai Pelin a devenit un greu document al "documentelor disparute" (in plina democratie!).