Colindele romanesti nu inventeaza dogme noi, dar reliefeaza adevarurile credintei crestine. Preotul Paul Negoita, inspector de Religie al Inspectoratului Scolar Judetean Buzau, vorbeste despre valoarea lor.      a€  Jurnalul National: Au colindele romanesti o semnificatie crestina? Preot Paul Negoita: In continutul colindelor nu descoperim dogme noi, ci regasim adevarurile de credinta ale Bisericii, iar mesajul divin trece dincolo de zidurile bisericilor in sufletul oamenilor. Obiceiul colindatului si textele colindelor ne amintesc inca o data ca religia este un mod de viata, nu o abstractiune cu nuante filozofice care se adreseaza doar mintii, fara a incalzi sufletul. Colindele sunt o adevarata scoala de imbarbatare, nadejde si virtuti, de dragoste fata de semeni, de facere de bine, ascultare, omenie, iubire. Colindele romanesti contin teme biblice de notorietate, stilizate in metrul versului mioritic, sunt o "scoala teologica", in care crestinul invata prin vers si prin cantec despre nasterea Mantuitorului Iisus Hristos. a€  Sunt colindatorii un fel de magi ai zilelor noastre? Colindele au o vesnicie a lor fara sa o marturiseasca. Multe dintre colinde incep cu adverbul "astazi", ca forma de exprimare a vesnicului prezent. In textul si in practica colindatului doxologia ingereasca se impleteste cu glasurile crailor si vremurilor de atunci, cu cele ale preotilor si colindatorilor vremurilor noastre. Prin intermediul colindelor, fiecare crestin este un mag, care asemenea magilor biblici il cauta pe Hristos. Il cauta in Biserica si in propriul suflet, iar odata regasit, vrea sa transmita cu aceasta bucurie si catre inima celorlalti. Colinda romaneasca s-a individualizat inca din primele secole in Biserica, prin maniera unica de a impleti pastorala nescrisa a vladicilor si a preotilor timpului, cu pagini de istorie vie, care zugravesc profiluri sfinte, ale unor voievozi iubitori de neam si de istorie. Grupurile de crestini colindatori sunt cete de "apostoli" plecati la propovaduire, iar cei care astepta si primesc colinda lor cu busuioc si cetina de brad sub icoana innegrita de sub grinda, cu stergar inrosit pe masa din odaile bune sunt asemenea sufletelor magilor care asteptau raspuns framantarilor lor. Colindele sunt aurul, smirna si tamaia zilelor noastre, daruri accesibile pe care orice crestin le poate aduce Pruncului Iisus si aproapelui. In colindele lor, romanii il socotesc pe pruncul Iisus ca pe propriul lor copil, invaluindu-l cu o rara duiosie in dragostea lor parinteasca. a€  De unde si-au luat mesajul pentru a face textele acestor colinde daca in vechime nu stiau carte? Sfanta Scriptura spune ca Dumnezeu a descoperit cele intelepte pruncilor. Prunci cu sufletul, romanii au primit si au pastrat in sufletul lor mesajul divin si l-au transpus in colinde. Nascute intre cerdacul casei taranesti si pridvorul bisericii, colindele se constituie in veritabile acte ale creatiei populare. Prin colinde s-a creat imbinarea, sub inspiratia Duhului Sfant, a puterii artistice si creative a poporului nostru cu invatatura Bisericii propovaduita de slujitorii Altarului. Taranul, omul simplu devine creator al vietii religioase, iar cele ce lipseau au fost suplinite de Harul lui Dumnezeu, regasind in colinde "naivitate savanta", de care aminteste Geo Bogza. Ele reprezinta cantecul nostru stramosesc si una dintre cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios romanesc. Nascute in veacuri batrane, poate chiar atunci cand steaua Bethleemului stralucea si peste plaiul traco-dac. In colinde divinul este alaturi de uman, parca insusi Dumnezeu porneste sa colinde impreuna cu glasurile de argint ale copiilor colindatori. Colindele sunt o sinteza superioara intre eternitate si vremelnicie, intre viziunea crestina a lumii si experienta ancestrala de viata a neamului care le-a zamislit. Ele pot fi asemanate si cu alte forme ale creatiei artistice - picturile. Imaginile vii din cantecele de colinda se aseamana cu bogatia coloristica a icoanei romanesti, colindele fiind icoane vorbite, asemenea frescelor exterioare ale Voronetului sau Sucevitei, unde scenele sunt vazute cu ochii taranului, care-si aduce divinul mai aproape de sufletul sau.   daniela.sontica@jurnalul.ro