Margareta Sterian (1987-1992) este unul din acei artisti care, dupa cativa ani petrecuti la Paris (1922-1928), ani in care va fi absorbit fascinata forme si culori, lucrand ea insasi cu febrilitate creatoare, s-a impus odata cu deschiderea primei expozitii personale (1929), prin libertatea stilistica, vocatia modernitatii si rafinamentul cromatic, drept unul din artistii de varf ai artelor vizuale romanesti. Inzestrata cu un extraordinar instinct al timpului, Margareta Sterian si-a multiplicat marele talent, lucrand neobosita: pictura, grafica, tapiserie, ceramica, pictura murala, scenografie, si adaugand fiecareia, gratia luminoasa si datul inconfundabil al naturii ei proteice. In tot ce-a facut ca artist, se poate vorbi de valoare si maiestrie la cote inalte si de o implicare organica complexa. A fost de asemenea poeta si o traducatoare consecventa din poezia engleza si cea americana.
Galeria Senso, aflata nu departe de vacarmul administrativ si politic al Bucurestiului, a avut inspiratia de-a oferi publicului, prin curatorul ei, pictorita Rodica Xenia Constantin, un fapt de exceptie, deschizand o expozitie Margareta Sterian, cu lucrari aflate in proprietatea lui Mircea Barzuca, si cu carti-album semnate de Mariana Vida despre pictura, grafica, ceramica si tapiseria artistei. De fiecare data, intalnirea cu opera Margaretei Sterian inseamna o vitalizare spirituala, o intrare in lumea fantasticului, o intalnire cu muzicalitatea lumii ce ne inconjoara, un spatiu in care ne purificam. De-a lungul anilor, pictura ei a fost asociata cu cea a lui Chagall si Dufy sau, la noi, cu cea a Luciei Dem. Balacescu sau a Magdalenei Popescu. Dincolo de aceste apropieri, dincolo de inregimentarile firesti pe care critica are disponibilitatea si meritul de-a le face, Margareta Sterian este in istoria artelor vizuale romanesti autor al unui drum inconfundabil, asumat si dus la desavarsire.
Expozitia de la Senso a lasat ca de fiecare data sa se vada, pe langa temperamentul tumultuos al artistei, exprimarea de o ferma modernitate, stapanirea perfecta a limbajului plastic si rafinamentul melodios. Temele preferate: florile, circul, compozitii in nota fantasticului, sustinute de vibrari cromatice cu albastru si rosuri ferme sau rozuri si pamanturi lascive, povestesc lumea Margaretei Sterian, lume care vindeca privirea de banal si familiar, mutand-o intr-un spectacol nesfarsit al visului. Prin generozitatea lui Mircea Barzuca (el insusi un pictor recunoscut), au putut fi privite inca o data secvente dintr-o opera vasta, moderna si extrem de lucida, in pofida fabulosului inoculat ca o vraja continua de artista.
Se cuvin aprecieri pentru munca exceptionala a Marianei Vida, al carui aparat critic avizat, insotit de imagini, face din albumele Margaretei Sterian adevarate argumente culturale care cu siguranta vor rezista timpului. (Iolanda MALAMEN)