Romanii si-au inchipuit totdeauna pe Craciun sub infatisarea unui om batran, cu barba alba ca zapada, care acopere campiile si coastele dealurilor in ziua sarbatorii. Si daca mos e Craciunul, mos trebue sa fie si vestitorul sosirei sale, adica Ajunul. (Lumea Copiilor, 22 ianuarie 1922)


Ulitele rasuna de glasul colindatorilor si cete, cete de copii se duc din casa in casa si canta.

Buna dimineata
La Mos-Ajun
Ne dati
Ori nu ne dati?

Bunii mahalagii primesc cu mare bucurie pe copilasi si-i intreaba inainte de a le da covrigi, nuci, mere si bani:

Cati sunteti?

Iar copiii, sireti, raspund:

Suntem trei
Mititei
Ca bobul de mei!

De multe ori se intampla ca cei din casa sa nu-i auda. Atunci, copilasii, dupa ce ureaza buna dimineata la Mos-Ajun, incep sa mai cante:

Am venit si noi odata
La un an cu sanatate
Si la anul sa venim
Sanatosi sa va gasim.
Ne dati, ne dati!
Ori nu ne dati?
Si daca nici atunci nu primesc raspuns, incep sa strige:

Dati-ne un covrig
Ca murim de frig,
Dati-ne o nuca
Ca ne dam peste uluca!
Ne dati, ne dati!
Ori nu ne dati?

A doua zi umbla cei cu icoana. Copilul poarta in brate icoana acoperita cu o mahrama, iar in urma lui merge dascalul. Intra din casa in casa.
In ziua Craciunului, dupa slujba bisericeasca, copiii ies la gheata ori la saniute, tinerii pleaca la petrecere, iar batranii stau de vorba pe la casa cutarui prieten vechiu. Pe la unele case se aud lautari. Ziua trece repede si soseste seara. Atunci, copiii se duc cu Steaua. Ulitele orasului rasuna de glasul taraganat al baiatului care vesteste trecerea ei:

Steaua spre rasarit straluceste
Steaua imparatului se iveste
Steaua cu raze mari lumineaza
Sfanta nastere adevereaza.
Ca sa€™a nascut azi Cel prea vesnic
Mesia Christ, cel preaputernic.

Si copiii cu Steaua trec pe la fereastra, unde straluceste lumina si striga:
Cine pofteste
Steaua luminoasa
Si frumoasa.

Steaua este poftita in casa si atunci, copiii incep sa cante deosebite cantece de stea, si la sfarsit ureaza celor din casa:

Sa fie de bine la mic si la mare
La toti cati se afla intra€™asta adunare.

In aceiasi vreme cu Steaua umbla Vicleimul si Irozii.
In ajunul Anului Nou, ulitele orasului rasuna de glasul colindatorilor:

Aho! Aho plugul badei cu 12 boi
Boi bourei
In frunte tintati
In coarnea€™nfierati,
Pe panteci balani,
Pe spate plavani,
Fiecare de cate cinci ani,
Manati mai, hai, hai!

Si colindatorii, copiii si flacaii isi ispravesc urarea cu aceste cuvinte:

Noi din suflet va dorim
Acum si pana murim
Cati carbuni in cel cuptor
Atatia mandri gonitori.
Cate pae sus pe casa,
Atatia galbeni pe masa,
Cate fire in manta
Atatea vaci a fata.

Seara pocnesc baietii cu biciuri si clopotei: trosnesc din biciuri si sun mereu din clopotei. Tiganii colinda si ei cu o tava pe care au un cap adevarat de porc. De departe se aude glasul lor si bazaitul buhaiului. Este Vasilica. In dimineata Anului Nou copiii umbla cu sorcova si ureaza un an nou cu fericire.

Sa infloriti
Sa traiti
Ca un mar
Ca un par
Ca un fir
De trandafir

Ziua botezului Mantuitorului - sau cum i se zice Boboteaza - se serbeaza cu mare alaiu. Dupa slujba bisericeasca, Mitropolitul binecuvanteaza apa si arunca crucea in Dambovita. La serbare sunt de fata de obicei si suveranii. Dupa ce se arunca crucea in apa se trag tunurile. Preotii cari se afla la Boboteaza pleaca cu caldarusele pline de apa sfintita. Iar unii din inchinatori, cari merg la sfintirea apei iau din aceasta apa in sticlute si o duc acasa atarnand-o sub icoane.