Rar trece o zi fara sa auzi o vedeta a tranzitiei rostind o gogomanie.

Vorbitorii arenei nationale se pronunta indiferent de tema, anotimp sau stare de spirit. Unii emit ineptii cu degetul la timpla, altii filozofeaza tinjind dupa admiratia celor din jur. Unii sint pretiosi, altii incruntati. Unii stilcesc cuvinte, altii idei. Din muzica si din televiziune, din fotbal si din politica, din sanatate si din literatura, din sfera afacerilor si a relatiilor de cuplu, Radu Paraschivescu a strins o recolta perfect comparabila cu aceea din „Fie-ne tranzitia usoara". La fel ca in clasamentele muzicale, publicul are ocazia sa admire evolutia starurilor in ascensiune, dar si stabilitatea dezinvolta a consacratilor.

Iata citeva mostre de gindire adinca: „Deci maninc, exist" (Marian Vanghelie), „Dumnezeu e consilierul meu" (Gigi Becali), „Sint gindurile mele care am zeci de ginduri: si da, si nu, si asta, si astalalt, care se-nvirt ca zecile gindurile astea in capul meu, dar nu e nici unul stabil" (acelasi Gigi Becali), „Pentru mine, un partid crestin? Ei, pe dracu!" (Ion Iliescu) sau „Sa nu ne ascundem dupa unghii" (Gheorghe Hagi).