Brancusi: sculptor crestin ortodox

Nu ne miram, dat fiind ca in Romania tot ce conteaza si va conta peste ani ori decenii se face numai in culise, departe de agitatia isterica a politicii si mass-mediei. De cate ori am prilejul trec pe la atelierul lui Brancusi din fata Centrului Beaubourg (Paris) cu senzatia ca, daca, prin decret divin, Romania ar disparea de pe fata pamantului, ea ar putea fi recreata oricand plecand de la atelierul lui "Mosu", stramutat pe malul Senei. Spun "Mosu", pentru ca asa il poreclisera, inca din junetea sa, copiii din Hobita!
Am peregrinat anul acesta si la Hobita si la Targu Jiu avand in minte un eseu, aparut in primavara, cu titlul provocator "Brancusi: sculptor crestin ortodox". Autorul nu este altcineva decat actualul Patriarh Daniel. Cea mai importanta parte din volum e consacrata interpretarii Ansamblului monumental de pe malul Jiului, in cheie ortodoxa, ca memorial liturgic al jertfei. O asemenea interpretare fusese deja amorsata de episcopul Calinic, in volumul "Pace si bucurie cu Brancusi", aparut acum cativa ani la Editura Anastasia. Intai si intai, PF Daniel recompune "biografia ortodoxa" a marelui nostru compatriot. Copil, acesta mergea adesea la manastirea Tismana aflata la doar cativa kilometri de Hobita. Putin dupa aceea, elev la scoala de arte si meserii, a fost clopotar si corist la Biserica Madona Dudu din Craiova. in timpul studiilor la Facultatea de Arte Frumoase din Bucuresti, canta in corul Bisericii Mavrogheni unde, asa cum povesteste V.G. Paleolog, urca "Aliluia pana la expir", ba chiar ajungea sa moduleze de o suta de ori "Doamne miluieste", uimindu-si asistenta. In 1906, la numai doi ani de la instalarea sa la Paris, devine cantaret in strana si paracliser la Biserica ortodoxa romana Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, socotindu-si atelierul sau din Impasse Ronsin un simplu "metoc al Manastirii Tismana" ("am deschis o filiala a Manastirii Tismana la Paris"). Iata cateva elemente, nu prea luate in seama de exegeza brancusiana, care alcatuiesc un foarte inedit portret al autorului Coloanei fara Sfarsit. Brancusi, etichetat de snobimea estetizanta drept "avangardist", "esentialist", "budist", "transcendentalist", intr-un cuvant, orice numai ceea ce era nu: un sculptor cu radacini adanc infipte in ortodoxie.
Plecand de aici, PF Daniel reface simbolistica Ansamblului de la Targu Jiu, comandat scuptorului de "Arethie Tatarescu, presedinta Ligii Nationale a Femeilor din Gorj, care dorea un monument funerar inchinat eroilor ce s-au jertfit in 1916 luptand pe malul Jiului" (p. 30). Masa Tacerii, numita intr-un prim moment "masa flamanzilor", aflata la doar cativa metri de apele Jiului (Styxul oltenesc), "ramane definitiv un simbol al comuniunii de iubire a celor vii de pe pamant cu cei trecuti la viata cereasca". Ea trimite la Cina cea de Taina si, indirect, la pecetluirea Domnului in mormant. Poarta Sarutului "este un monument pascal, reprezentand trecerea prin moarte si dincolo de moarte", in vreme ce Coloana fara Sfarsit, prin cele 16 octoedre, "adica de doua ori 8, cifra Infinitului, simbolizeaza nemurirea sufletului si invierea trupului". Intre Poarta Sarutului si "Coloana fara Sfarsit" se afla Biserica Apostolilor Petru si Pavel, sfintita, cum se stie, de Patriarhul Nicodim in prezenta regelui Carol al II-lea, in 1938. De la Masa Tacerii, masa mortii la Coloana fara Sfarsit, a nemuririi se ajunge trecand prin raiul pamantesc-ceresc al Bisericii.
Prin dimensiunea sa liturgica si eshatologica, prin dimensiunea sa universal-simbolica si, fireste, prin dimensiunea sa genial-artistica, Ansamblul de la Targu Jiu reprezinta Catedrala, unica, cea mai sfanta si frumoasa Catedrala, a ortodoxiei romanesti.

---

Despre autor: