SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Intre greselile pe care le-am facut si mi le reprosez e si aceea ca am laudat pe cine nu trebuia sau lucruri care impuneau aprecieri mai rezervate. Norocul meu - fiindca trebuie sa existe si un noroc in eroare - a fost ca altii si-au facut o profesie din laudat.


Prin comparatie, entuziasmele mele gresite par neglijabile. Un elogiu excesiv la o treaba marunta ii face persoanei in cauza un rau durabil, iar un potop de superlative nemeritate ii strica mintea. Daca ar fi posibil, mi-as curata trecutul de toate cronicile si comentariile publicate in ideea de a-i ajuta cu vorba buna pe incepatori si a-i recompensa, pentru putina luare in seama a stradaniilor lor, pe niste artisti muncitori, dar cu talent mic.


Articolele mele gresite sa zicem ca s-au dus, ca au murit in buna parte odata cu publicatiile in care au aparut, sau daca au fost decupate si puse in mape de subiectii lor acolo or sa moara. Dar cei care au publicat carti pline de la un cap la altul cu ditirambi si plecaciuni la mai-marii momentului, nu importa din ce domeniu, oare cum privesc in urma? Se simt ei - ca si mine - oarecum iertati de timp fiindca au fost altii si mai exagerati, si mai lingusitori, si mai darnici in cuvinte mari? Se pare ca nevoia de a te face simpatic unui om puternic sau chiar de a-l lauda pur si simplu e in firea omului. In sine, aceasta nevoie nu-i condamnabila. Nu iubim doar femei, iubim - cu mijloace specifice, cum ar spune un psihanalist - si case, si obiecte de familie, si animale si chiar politicieni. In sine, nu-i de condamnat nici o afectiune dublata de un interes financiar sau administrativ. Problema e ca se inmultesc jurnalistii, scriitorii si oamenii de televiziune, care isi ofera talentul la laudat ca pe o marfa. Ia, neamule, oasanaua, ca vindem ieftin! Platesti o apologie, primesti doua! Preaslavim convenabil, cu ridicata sau la bucata! Preamarim si aclamam la comanda, cu materialul clientului! Livram lauri la domiciliu. Pentru clientii fideli, practicam gratuitati!


In ce ma priveste, fug de lauda ca de dracua€™, dar uneori ma mai scap. Simt ca orice om dorinta de a aplauda lucrul bun, fapta desteapta, gestul curajos. Partea proasta e ca, schimbandu-se tot timpul unitatile de masura ale binelui si ale raului, relativizandu-se precipitat toate criteriile de valoare simt ca, sentimental, ma orientez gresit. Ca, de exemplu, pe oricine l-as vota, voi vota gresit. Ca tot ce-i remarcabil la o persoana publica azi maine se va dovedi un defect de caracter. Imi dau seama ca, peste ani, daca va fi cazul sa se uite cineva prin articolele si cartile mele de azi, acest cineva va clatina din cap a paguba si va zice:

Ce l-o fi apucat pe baiatul asta sa laude? Sa nu fi bagat el de seama ca tot ce acum pare bun si frumos maine va fi dovedit ca fals si daunator?