Cu ocazia acceptarii ieri, a Premiului Academiei „Grigore Moisil" la Categoria Tehnologia informatiei, omul de stiinta Liviu Dinu vorbeste pentru Cotidianul despre importanta unei astfel de distinctii, dar si despre Fermat sau despre scumpirea piinii.

Lector la catedra Fundamentele Informaticii, Facultatea de Matematica-Informatica a Universitatii Bucuresti, dar si director executiv al Centrului de Lingvistica Computationala al aceleiasi institutii, Liviu Dinu a obtinut ieri Premiul Academiei pentru grupul de lucrari „Rank Distance in Computational Linguistics" („Distanta rank in lingvistica computationala"). Mai precis, pentru un instrument matematic introdus initial in scopul investigarii similitudinii limbilor romanice si care ulterior a fost extins si in bioinformatica (analiza similitudinii lanturilor ADN) si in alte domenii ale procesarii limbajului na-tural, cum ar fi stabilirea paternitatii unui text cu autor controversat. Liviu Dinu a publicat si volumul „Metode formale si de clasificare in lingvistica matematica si computationala".

Om tinar ca tine sa fii prafuit cu un premiu de o institutie ca Academia Romana... Nu sint un expert in domeniu, dar trebuie sa marturisesc ca cel mai bun vin pe care l-am baut pina acum se afla intr-o sticla prafuita rau.

Ce sens are acest premiu pentru tine?

In general, un astfel de premiu este un premiu de maturitate stiintifica. E placut si reconfortant sa vezi ca ideile in care ai crezut si care ti-au macinat multe nopti si zile primesc o astfel de apreciere. Personal, acest premiu imi da o doza suplimentara de incredere si un ragaz pentru noi deschideri si provocari.

Ce sens ai tu pe lume?

Ma intreb si eu de multe ori lucrul acesta. Uneori, lucrurile par ca se misca de la sine in jurul meu si se aranjeaza intr-o ordine desavirsita, spre mirarea multora. Alteori, nimic nu iese si atunci toata lumea e linistita.

Care sint valorile tale?

Valorile mele sint de o simplitate dezarmanta. In general sint asezate confortabil in exteriorul banalului si a tot ceea ce inseamna aflatul in treaba. O idee sau o metafora reusita imi este suficienta de multe ori.

Ce viata traiesti?

Imi place sa cred ca intr-adevar traiesc viata pe care o traiesc. Lucrez destul de mult, aproape continuu as putea spune. Asta inseamna ore de predat, cercetare pura sau aplicata, redactarea lucrarilor, gasirea de aplicatii, administrarea proiectelor, indrumarea unor lucrari, discutii exploratorii, pregatirea si participarea la conferinte si alte lucruri asemanatoare. Trebuie sa marturi-sesc ca, datorita acestor lucruri, am intilnit foarte multi oameni de calitate si am reusit si sa calatoresc destul de mult in ultima vreme.

Dupa ce tinjesti cind rezolvi cea mai a dracului ecuatie din lumea asta?

Cind se mai intimpla si asa ceva, in general sint singur in fata unui maldar de hirtii sau a unei ferestre bine luminate. Atunci ma simt ca in visele acelea in care zburam. Nu tine mult, dar e incintator. Nu tinjesc dupa ceva anume, poate mai gasesc o gura de cafea in ceasca, si nu numai zat.

Il bati pe Forrest Gump? Dar pe Russell Crowe din „A Beautiful Mind"? Daca nu esti ca astia, ce sansa ai sa te impui la catedra?

Ai uitat de Gwyneth Paltrow din „The Proof". Din fericire nu ma dau deloc in vint dupa incremenirea in proiectul vreunei organizatii, oricit de convingatoare ar fi. Ceea ce ma intereseaza mai mult sint miscarea aceasta incredibila a generatiilor si avintul cu care in fiecare an vin oameni tineri sa se lupte cu idei mai vechi sau mai noi. Impunerea in aceasta lume ma intereseaza, nu altceva.

In cit timp poti rezolva teoria lui Fibonacci? Dar a lui Fermat?

Cei doi F. au fiecare in parte istorii extrem de frumoase. Desi fac parte din folclorul matematic, e bine sa reamintim faptul ca nici unul dintre ei nu a fost de fapt un matematician profesionist. Mostenirile lor au avut, intr-un anume sens, directii paralele: in timp ce teorema lui Fermat a contribuit la nasterea si dezvoltarea unor noi subdomenii matematice, celebra serie a lui Fibonacci nu inceteaza sa ne surprinda prin constante aparitii in cele mai concrete situatii. M-am simtit destul de bine cind, in timpul unor lucrari de formalizare a silabei, am dat peste sirul lui Fibonacci.

Si, daca stii sa le rezolvi, la ce te ajuta?

La capatul unei demonstratii a unei teoreme proprii, un distins coleg de catedra a fost intrebat de catre un student la ce ajuta teorema respectiva. Raspunsul a fost cam asa: „Unii demonstreaza tot ce vor, altii doar ce pot!".

Sint sau nu recunoscute valorile in societatea de azi?

Intrebarea corecta este de cine trebuie sa fie recunoscute ele? Atunci cind doua astfel de entitati se intilnesc, se recunosc instantaneu. Fiindca, spre deosebire de altii, valorile de care spui au ochi. Si au niste ochi extrem de vii. Si, sincer, nu cred ca se dau in vint dupa altfel de recunoasteri.

Cum sint recunoscute in strainatate?

Strainatatea e, deocamdata, o alta poveste. Partea frumoasa acolo e ca este asigurata o masa critica a normalitatii, iar aceasta masa stie cit este de greu sa ajungi in virf. Prin intermediul ei sint sustinute valorile absolute si nu prin alte mijloace.

La ce iti foloseste matematica in viata de fiecare zi? Stii sa calculezi cursul leu-euro?

Si daca as raspunde da?

Dar de ce se scumpeste piinea?

Piinea ingrasa, nu? Atunci nu e asa rau ca lucrurile care ne fac rau se scumpesc. Dar cu o conditie: sa mareasca si impozitele.

De ce costa un ou cit costa?

Asta e cel mai simplu raspuns: fiindca doar el este detinatorul adevarului absolut. Oul este singurul care stie daca gaina a fost facuta din ou sau oul din gaina.

Cita cultura e in matematica asta?

E o intrebare care merita pusa cu o insistenta mult mai mare. Sint unii care v-ar raspunde ca e un nonsens sa cauti cultura in matematica, deoarece nimeni nu merge la librarie sa intrebe daca teorema lui Fermat s-a epuizat. Si cu asta s-a terminat. Se trece usor peste faptul ca atit oamenii de stiinta, cit si cei din zona umanista (subintelesi, majoritatea, ca formind nucleul dur al culturii) opereaza de cele mai multe ori cu aceleasi mijloace atunci cind isi desavirsesc opera: intuitie, eruditie, incapatinare, incredere in ceea ce fac, un anume talent pentru o zona sau alta si, de ce nu, uneori si un dram de noroc. Daca pentru unii e usor sa spuna in orice moment la ce lucreaza, trebuie sa spunem aici ca e deja un loc comun faptul ca nu poti pretinde ca faci matematica daca nu esti in stare in citeva minute sa il faci sa inteleaga cu ce te ocupi pe orice om care te-ar opri pe strada si te-ar intreba despre asta. Fara o cultura solida e greu sa faci matematica, indiferent de ramura.

Ce clip realizat de profesori de matematica e un hit pe YouTube aflati pe www.cotidianul.ro/select