Romanul „Accidental", de Ali Smith, publicat la RAO in traducerea Ioanei Unteanu, e o reinterpretare contemporana a intilnirii esentiale cu un mesager bulversant, divin si demonic in aceeasi masura.

Ali Smith este bine cotata in spatiul
anglo-saxon, dar putin cunoscuta la noi „Accidental" este cel mai recent roman al lui Ali Smith, o prozatoare scotiana extrem de bine cotata in spatiul anglo-saxon. Volumul a fost publicat in 2004, iar un an mai tirziu a figurat pe lista scurta a nominalizarilor la Booker, pe care nu l-a obtinut insa, cistigind, in schimb, Premiul Whitbread. Imediat dupa aparitie, „Accidental" a fost intimpinat cu cronici entuziaste in publicatii de prestanta unor „The Times", „San Francisco Chronicle" sau „The Scotsman" si considerat drept unul dintre cele mai inovative exercitii de proza din ultimii ani. Spectaculoasa prin mecanismele pe care autoarea le mobilizeaza pentru a-si monta povestea, cartea e coagulata de intensitatea pe care doar actele ireversibile si biografiile bogate in necunoscute pot s-o alimenteze. Ecuatia romanului pune la un loc o familie standard, aflata in vacanta, si o straina, Amber, care se instaleaza cu naturalete la ei in casa. Prezenta ambigua si seducatoare in toate modurile posibile, Amber reuseste sa conserve, pina la final, misterul asupra aparitiei, intentiilor si a modului in care, la fel de surprinzator, isi face, la un moment dat, iesirea din carte si din vietile celor patru. Aflati in vacanta in Norfolk, un loc care nu-i multumeste deloc pe membrii familiei Smart, acestia se trezesc cu un musafir despre care initial fiecare crede ca a fost invitat de ceilalti trei. Insasi posibilitatea unei astfel de banuieli spune foarte multe despre caldura, apropierea si increderea care sudeaza relatiile din familie. Tatal, Michael, profesor de literatura, e dezarmat in fata perfectiunii unei rime la fel de categoric ca in fata formelor tinerelor sale studente. Mama, Eva, scriitoare, e blocata intr-o formula din care nu mai are ce sa scoata si, desi constienta de slabiciunile sotului, s-a imunizat la ele. Mangus e fiul cel mare: are 17 ani, o minte facuta pentru matematica si, pentru ca a avut proasta inspiratie de a scana portretul unei colege, atasindu-i trupul unei vedete porno, are pe constiinta sinuciderea adolescentei. Astrid e mezina familiei: la 12 ani e entuziasmata de fiecare transformare din jur, asa ca poarta mereu cu ea o camera de luat vederi cu care inregistreaza lucruri pe care ceilalti nu-si bat capul sa le bage in seama.

Indiferenta, greu de intimidat si de o uluitoare directete, Amber MacDonald va reusi sa dezamorseze blocajul din detestata resedinta din Norfolk, fara sa schiteze insa nici un gest prin care sa vrea sa se faca placuta. Declanseaza, cu toate acestea, schimbarea in fiecare dintre ei. Departe de a juca rolul de inger pazitor al armoniei din familie, Amber se sustrage binomului bine-rau. Refuzind sa se descopere altfel decit ca forta care impinge vietile celor patru mai departe, femeia se ascunde pentru a le da acea motivatie de care aveau nevoie pentru a incepe sa-si cintareasca vietile si optiunile. Intilnirea cu Amber, in aceeasi masura violenta si semnificativa pentru fiecare in parte, e impulsul care declanseaza destinul fiecaruia. Romanul lui Ali Smith e, in mare parte, o traducere, in patru variante, a dialogului pe care membrii familiei Smart l-au inceput cu Amber pentru a-l continua cu propriul sine.

Fiecare relatare despre necunoscuta, desi scrisa la persoana a treia, e construita in idiomul personal al celui care o experimenteaza. Lui Michael, gindul la straina calatoare ii alimenteaza citeva sonete, insa armonia formei e sabotata prin violenta imaginilor si a senzatiilor. Mangus, pustiul precoce care traieste botezul sexului cu calatoarea, incearca sa-i priceapa comportamentul recurgind la paradoxuri matematice. Astrid o cauta in instantanee proaspete din lumea care incepe sa i se deschida sub ochi, ca dupa trezire. Eva, poate cea mai bulversata de incrucisarea cu o forta feminina imposibil de evitat, se ia cu ea la trinta, ca intr-o contemporana lupta a lui Iacob cu ingerul.

Aceasta ultima optiune, evidenta in cazul mamei, care, spre sfirsitul romanului, porneste, fara explicatii, intr-un periplu solitar prin lume, da cifrul intregii carti, al carei final nu lamureste si nici nu solutioneaza nimic in plus. Esential ramine faptul ca o schimbare dureroasa a fost declansata si ca transformarea, departe de a garanta confortul de vreun fel, ii permite individului sa recunoasca precaritatea iluziilor in care cauta satisfactie si impliniri.

Dupa un tur solicitant care include proba monologului interior si fragmentarea specifica fictiunii de data recenta, cuplata cu eruptiile asociative care trimit la joyceanul flux al constiintei, cititorul descopera, dupa ultima pagina, montarea contemporana a inepuizabilei teme care pune fata in fata slabiciunea omului cu natura unui mesager bizar, care-l provoaca la lupta si il smulge din vechiul sine.