Bucate de post in Apuseni

Maria Cioica din Lupsa colinda de cateva decenii satele din Muntii Apuseni, strangand - ca pe niste pepite de aur - toate obiceiurile, traditiile, cutumele locului, fixandu-le pentru eternitate in pagina de carte. In "Vechi retete de bucatarie moteasca" gasim referiri la o seama de bucate de post, unele dintre ele pregatite astazi numai de batranele locului.


Salvoita, tisalita, ciudir, cir, ciuci, razalai, mursa, mamaliga cu cartofi, chiftelute de dovleac, tocana de galbenuti, zama de chimion, chiftele de fasole uscata. Sunt numai cateva dintre preparatele pe care le vei intalni in gospodariile din Tara Motilor si, mai ales, in Tinutul Topilor. Maria Cioica ne vorbeste cu pasiune despre bucatele locului. Pentru ea, gustul acestor mancaruri simple (chiar saracacioase, dupa standardele omului de la oras) este mai bun decat al oricaror preparate sofisticate. Si asta pentru ca poarta in ele matricea unui neam vrednic, care a reusit sa razbata prin vremi si datorita felului in care si-a adaptat alimentatia la conditiile grele de trai.


DIN FRUCTE. "Nimic nu se poate compara cu salvoita. Se pregatea toamna, din prune, carora li se scoteau samburii si erau puse la fiert. Fara zahar, fara nimic, numai prunele astea, care fierbeau pana se ingrosa si se facea un fel de dulceata. Cat inca nu se ingrosa de tot, fiertura asta se numea salvoita. Se manca atunci, calda, turnata peste paine, sau se subtia si se facea o bautura racoritoare din ea. Dulceata ingrosata se pastra in oale de pamant si iarna, in zilele de post, din ea se facea din nou salvoita. Adica se subtia cu apa clocotita, in functie de consistenta dorita si de portiile ce se voia a se face. Se taia painea in farfurie - putea fi si paine uscata, de-o zi, ori doua - si se turna deasupra zama asta calda. Asa, acrisoara, era un fel de mancare, dar daca-i puneai miere sau zahar, o mancai ca pe un dulce, la sfarsitul mesei".
Mai simplu de-atat nu cred ca se poate pregati ceva! De la Maria Cioica intelegem ca mai sunt si alte bucate care respecta, in mare, aceeasi metodologie de preparare. Ciudirul se pregateste din mere, pere si apa. Se culeg fructele cazute din copac si care, fiind lovite, nu se pot folosi la alte preparate. Se pun intr-un vas de lemn si se zdrobesc cu un ciocan de lemn. "Aceasta compozitie se pune intr-un vas mai mare de lemn, de obicei in cada «cu cep» sau in butoi cu robinet. Peste fructele zdrobite se toarna apa si se lasa 3-4 zile la macerat. Dupa aceste zile, se da drumul la cep sau robinet, luandu-se intr-un vas cantitatea dorita de ciudir, dupa care se pune iar cepul la cada sau se inchide robinetul la butoi". Se pastreaza vasele cu ciudir in pivnita, la racoare, iar in Postul Craciunului se toarna peste paine si se mananca. Principii asemanatoare de preparare are si tisalita (pregatita din mere, pere, prune, cirese, visine s.a.)


DIN "FÃ…RINÃ…". Alte ingrediente sunt insa folosite pentru mancaruri precum cir, ciuci, razalai. Cirul se pregateste din faina de grau, fiarta in apa cu sare, "pana ajunge la consistenta unui apretel" (un sos mai gros). Se adauga zahar sau miere si se toarna de asemeni peste bucati de paine. Pentru ciuci se pregateste un aluat mai consistent din faina de grau, apa, zahar si miere. Se portioneaza in bucati de un sfert de kilogram, din care se fac, in maini, suluri cu diametrul de un centimetru. "Acestea la randul lor se portioneaza la distanta de un centimetru, dupa care se introduc intr-un vas cu apa clocotita. Se lasa la fiert circa 20 de minute, dupa care se adauga zahar sau miere, dupa gust. Se strecoara si apoi se consuma calzi, de regula in zilele de post". Pentru razalai, se framanta un aluat din apa, faina de grau si sare. Se intinde o foaie subtire ca pentru taitei, se lasa sa se usuce putin, apoi se ruleaza si se taie in diferite forme cu cutitul sau se dau pe razatoare. Se mai lasa sa se usuce, dupa care se fierb in apa cu sare, se scurg si apoi se prajesc in ulei. Se mananca fie cu zahar, fie cu varza calita, fie cu nuca macinata.

---

Despre autor: