In urma cu 18 ani, romanii simteau pentru prima data dupa multi ani vantul schimbarii si, mai ales, aroma libertatii, odata cu prabusirea regimului ceausist. Mai apoi, si cineastii au profitat de libertatea cuvantului (si a imaginii) si au realizat opere dedicate ce vor ramane peste timp. De la Stere Gulea la Porumboiu sau Muntean, toti ne-au aratat euforia Revolutiei, dar si ororile acesteia, in propria viziune.

In 1991, Stere Gulea, Sorin Iliesiu si Vivi Dragan Vasile regizau productia lui Lucian Pintilie „Piata Universitatii - Romania“. Un documentar zguduitor ce prezinta evenimentele din decembrie '89, dar si cele care au urmat - mineriadele din '90-'91. In rolurile principale: Ana Blandiana, Petre Mihai Bacanu, Mihai Chitac, Ion Ratiu sau Doina Cornea si, nu in ultimul rand, Ion Iliescu si Miron Cozma... Doi ani mai tarziu, se lansa filmul „Vulpe-vanator“, regizat tot de Stere Gulea. Oana Pellea, George Alexandru si Dorel Visan sunt protagonistii acestui film inspirat de evenimentele premergatoare revoltei timisorenilor din decembrie '89. Irina, o tanara profesoara, se afla in vizorul S ecuritatii, iar dupa ce trece euforia caderii regimului Ceausescu, afla ca n-a scapat de urmarirea seviciului secret. Un al treilea film regizat de Gulea, ce urmareste aceeasi idee a Revolutiei, este si „Stare de fapt“ (1996). Totul se petrece in data de 21 decembrie 1989. O asistenta, interpretata tot de Oana Pellea, se trezeste noaptea la usa cu un adolescent ranit. Impreuna cu iubitul ei, medic, il duc la spitalul unde lucreaza. Ii dau ingrijirile necesare, iar adolescentul este in afara oricarui pericol. A doua zi, dimineata, asistenta il gaseste pe tanar la morga spitalului, impuscat in cap. Asistenta si medicul sunt presati de Securitate sa treaca totul sub tacere. El cedeaza, insa asistenta nu. Relatia celor doi se destrama, iar pentru ea incepe cosmarul martorului incomod.

'Ce se intampla cand totul este prea tarziu?“
„Prea tarziu“, realizat de Lucian Pintilie, in 1996, ii are in distributie, printre altii, pe Victor Rebengiuc, Razvan Vasilescu si regretatul Ioan Fiscuteanu. „Ce se-ntampla atunci cand, dupa euforia colectiva provocata printr-o suspendare aparent definitiva a catastrofelor, un alt infern se reconstituie foarte repede, spontan, pornind de la ramasitele celui precedent? Si cand acestui nou infern nu i se mai poate opune nici macar scutul de altadata - umorul negru? Ce se-ntampla cand Raul - reciclat, reinnoit - cu formidabila sa forta imaginativa si cu capacitatea sa de adaptare da nastere, rapid, unei societati inca mai salbatice decat cea care a simulat moartea pentru a supravietui? Cand toata nomenclatura comunista se reconverteste intr-o clasa de noi imbogatiti, cand mafia inlocuieste Partidul de altadata, cand soarta care asteapta pe „mizerabilii“ dintotdeauna este sa devina o rezerva naturala de urangutani programabili la cerere?