Istoricul Petre Turlea a publicat in toamna lui 2006, la Editura Enciclopedica, un volum intitulat Partidul unui rege - Frontul Renasterii Nationale. Dupa aparitia cartii in librarii, am primit si eu o carte de la autor, cu binecunoscuta dedicatie. Spre deosebire de alte texte de acest fel, definite prin formule de politete cliseu, cel iscalit de Petre Turlea avea un miez: "D-lui Ion Cristoiu, o carte despre partidul unui rege de altadata, indrumar pentru crearea, astazi, a unui partid prezidential. 9 noiembrie 2006".


A trecut de atunci un an si ceva. Suntem in 18 decembrie 2007. Sambata, 15 decembrie 2007, la Bucuresti a luat nastere, sub numele de Partidul Democrat-Liberal, cel de-al doilea partid prezidential din Istoria Romaniei, dupa PCR. Duminica, 16 decembrie 2007, la emisiunea Zig-Zag cu Ion Cristoiu, l-am rugat pe Petre Turlea sa-mi explice formularea "indrumar pentru crearea, astazi, a unui partid prezidential". Ce a vrut sa spuna? Ca, lasand deoparte Restaurantul Golden-Blitz, Traian Basescu s-a pierdut in linistea bibliotecilor si arhivelor pentru a invata de la Carol al II-lea cum se face un partid al tau, personal, care sa-ti stea la indemana in orice clipa, ca sosetele, si sa-l folosesti cand vrei, ca aragazul? Distinsul cercetator mi-a raspuns ca nici vorba de asa ceva. Traian Basescu e ros de aceleasi ambitii dictatoriale ca si Carol al II-lea. Si, in mod fatal, ca si pe Carol al II-lea, l-a dus gandul la crearea unui partid in genul Frontului Renasterii Nationale. De altfel ­ a continuat domnul profesor ­, tot din instinct, fara sa stie ca un altul a procedat la fel, Traian Basescu a ajuns la crearea acestui partid dupa o crancena campanie de compromitere a Parlamentului, de incalcare a Constitutiei si de punere la indoiala a multipartidismului. Sub acest semn trebuie intreprinsa raportarea proaspat infiintatului partid prezidential la partidul regal, Frontul Renasterii Nationale din 15 decembrie 1938. Desigur, PDL n-a fost infiintat prin decret-lege, ci printr-un ordin dat de Traian Basescu lui Emil Boc, Theodor Stolojan si celorlalti lideri PD si PLD. Si intr-un caz, si-n celalalt insa, noul partid a fost creat pentru a raspunde vointei unui om si vointei unei parti a cetatenilor de a-i vedea intruchipate credintele pe scena noastra politica.


Frontul Renasterii Nationale s-a definit prin absenta unei ideologii, a unei credinte a membrilor sai. Chiar daca atat programul, cat si declaratiile liderilor proclamau Credinta in Carol al II-lea, aceasta credinta nu exista. Cei care o invocau pe toate drumurile erau niste bieti oportunisti, care vedeau in preamarirea Jupanului o posibilitate de a se pricopsi politic si material. Cand Regele a ajuns la ananghie, toti liderii FRN, deveniti lideri ai Partidului Natiunii, l-au lasat de izbeliste.


Partidul Democrat-Liberal si-a anuntat un program menit a starni rasul in tara lui Caragiale. Potrivit liderilor sai, PD-L e deopotriva crestin-democrat, liberal si social-democrat (prin sigla si imn). Un astfel de program naucitor, ceva in genul fier de lemn, nu da curs nevoii de a justifica fuziunea prin absorbtie dintre PD si PLD, ci nevoii de a fi la cheremul lui Traian Basescu. Dat fiind ca, in cei trei ani de mandat, domnul presedinte n-a evidentiat o credinta politica, practicand formula Ia din toate partile! partidul prezidential trebuie sa aiba un program care sa acopere intreaga scena politica. Nu se stie niciodata cand Traian Basescu va sari de la dreapta la stanga, de la nationalism la internationalism si de la stanga la centru, in functie de nevoia de a imbratisa orice idee care aduce voturi. Caracterul vag al programului PDL da formatiunii posibilitatea de a lua pozitie de drepti si a racni Sa traiti! la orice initiativa lansata de Traian Basescu. Fiind cand pe Dreapta, cand pe Stanga, ca fundul unei dansatoare, care e cand pe buca dreapta, cand pe buca stanga, dupa cum i se canta, Partidul prezidential are insa un ideal de la care nu se poate abate: cantarea lui Traian Basescu. La fel si FRN, care avea drept ideal cantarea lui Carol al II-lea. Exasperat de cantarile neincetate inaltate de organismele FRN lui Carol al II-lea, N.D. Cocea nota in Jurnalul sau: "La radio se pot asculta zilnic grave comunicari cam in felul urmator: Comitetul Frontului Renasterii Nationale, sesizat de secretarul general al Frontului Renasterii Nationale, a hotarat convocarea garzilor Frontului Renasterii Nationale, ca impreuna cu presedintele Frontului Renasterii Nationale sa pupe in c... cu totii pe suveranul Frontului Renasterii Nationale". Traind in Romania europeana a lui 2007, nici un condeier nu si-ar putea permite sa scrie asa ceva despre organismele PD-L. Si astfel, intre FRN si PD-L e, totusi, o deosebire!