Disputele istorice concureaza cu incalzirea relatiilor diplomatice si intarirea fara precedent a legaturilor economice dintre cei doi giganti ai Extremului Orient.

Dupa masacrul din 1937, la Nanjing a fost creat un guvern chinezcolaborationist, care a cazut dupa infringerea Japoniei in 1945Foto: Reuters China a comemorat joi implinirea a 70 de ani de la „masacrul de la Nanjing", unde 300.000 de barbati, femei si copii au fost ucisi de catre trupele japoneze de ocupatie. Considerat de chinezi drept un corespondent al Holocaustului, masacrul de la Nanjing a constituit un permanent motiv de tensiuni diplomatice intre China si Japonia.

Atrocitatile de la Nanjing s-au desfasurat pe parcursul a trei saptamini, beneficiind si de complicitatea imparatului japonez Hirohito. S-a ajuns astfel la organizarea de catre militarii japonezi a unor „concursuri" de spintecat cu sabia sau de decapitat civilii chinezi. Soldatii japonezi au violat nu mai putin de 20.000 de femei. Cum in 1937 Nanjing era capitala Chinei, orasul era tinta obligatorie a armatei japoneze, la fel cum a avut de suferit si dupa retragerea japonezilor si ocuparea sa de catre Armata de Eliberare a comunistilor condusi de Mao Zedong in 1949.

„Cind au venit soldatii japonezi, a fost infiorator. I-am vazut folosind cutite pentru a spinteca oamenii de la cap pina la abdomen", declara pentru AFP unul dintre supravietuitori. „Speram ca guvernul japonez si in special factiunile nationaliste sa admita adevarul istoric si sa invete de la germani. Nu ar trebui sa-si mai ascunda vinovatia", a declarat un alt supravietuitor, citat de Reuters. Iritarea chinezilor este justificata prin faptul ca marii vinovati pentru comiterea masacrului nu au fost judecati. Comandantul trupelor japoneze nu a comparut decit ca martor in cadrul procesului organizat in Japonia, in 1946, in timpul ocupatiei americane. Potrivit unor istorici niponi citati de publicatia „Time", SUA au incercat sa ascunda atrocitatile, deoarece doreau o puternica Japonie care sa faca fata Chinei comuniste.

Guvernul japonez nu recunoaste cifra victimelor masacrului, existind multi istorici care nu recunosc nici faptul ca acesta ar fi avut loc, iar fostii premieri niponi Junichiro Koizumi si Shinzo Abe au vizitat deseori templul Yasukuni din Tokyo, dedicat eroilor japonezi, printre care si multi criminali de razboi. La rindul ei, propaganda comunista chineza s-a folosit de masacrul de la Nanjing pentru a cultiva nationalismul, ca mijloc de raliere a populatiei in jurul partidului. Astfel s-a ajuns ca in 2005 mii de studenti chinezi sa protesteze la adresa unor noi manuale japoneze de istorie care incercau sa treaca cu vederea episodul Nanjing.

Comemorarea din acest an s-a desfasurat insa sub semnul incalzirii relatiilor sino-japoneze, 2007 marcind si implinirea a 35 de ani de la normalizarea relatiilor diplomatice dintre China si Japonia. Mai mult, premierul chinez Wen Jiabao a efectuat, in aprilie, o vizita istorica, la Tokyo, iar premierul nipon Yasuo Fukuda, mult mai deschis fata de China decit predecesorii sai, este asteptat anul viitor in China. Evolutia relatiilor diplomatice s-a tradus si la nivel economic, acolo unde China a devenit principalul partener comercial al Japoniei, devansind in acest an SUA.

Cu toate acestea, China si Japonia isi disputa statutul de mare putere a Extremului Orient, motiv pentru care China s-a opus constant dorintei Japoniei de a obtine un loc de membru permanent in Consiliul de Securitate al ONU si a incercat, in acest an, sa-si normalizeze relatiile cu Rusia si India. La rindul sau, alertata de cresterea cheltuielilor militare ale Chinei, Japonia a infiintat, in 2007, un minister al apararii si sustine totodata politica SUA de interventie in Taiwan (insula considerata de chinezi ca parte a statului comunist) daca Beijingul ar incerca anexarea sa. Cele doua state isi disputa si zacamintele de petrol din Marea Chinei de Sud. Dupa intrarea sa in Organizatia Mondiala a Comertului, in 2001, China reprezinta si un pericol economic, devansind Japonia la investitiile in cercetare si la exportul de produse finite.