Decembrie este, intre altele, luna in care se fac bilanturi. In acest an, prezenta in spatiul public a intelectualilor sau macar referinta, veninoasa ori empatica, la acestia a fost incomparabil mai semnificativa decit in ultimii ani.

Intr-un fel, 2007 a fost, dupa mult timp, si anul intelectualilor. Implicarea lor publica in acest an rivalizeaza cu momentele de mare efervescenta de la inceputul anilor ’90 cind, la fel ca si acum, s-au incercat, dinspre zone obscure, promiscue si interesate, diverse operatiuni de murdarire a unui grup relativ mic de oameni. Cine are curiozitatea sa scaneze anul politic 2007 inclusiv in marginile sale va vedea, desigur, multe apeluri ale intelectualilor, multe scrisori si multe luari de pozitie, transante si care au stirnit reactie. Inainte de orice, ma grabesc sa spun ca gestica aceasta este una de bun augur. Faptul ca incepem sa avem ceea ce in Occident se numeste „intelectuali publici" nu e un minus pentru Romania, ci un plus. Iar faptul ca acestia sint tinta unor linsaje mediatice, desi dezgustator in sine, e, din nou, un semn bun; asta inseamna ca mesajele lor chiar deranjeaza, asadar, ca vocea lor chiar conteaza.

Precipitarea atacurilor la adresa unui grup de intelectuali era, de altfel, usor de anticipat. Momentul prezentarii, in decembrie anul trecut, a Raportului Comisiei Tismaneanu a fost, din multe puncte de vedere, relevant si developant. Tinea de domeniul evidentei ca numele grele care au lucrat la sau care au girat acest raport vor avea de suportat in viitorul imediat nu numai atacuri pline de fairplay (care, à propos, au cam lipsit), ci mai ales linsaje de presa pentru indrazneala lor de a se alatura unui demers radical, fundamental si foarte periculos pentru cei care nu doresc ca adevarul despre istoria noastra recenta sa iasa la iveala. Neo-mineriadele de presa la care au fost supusi acestia au confirmat, asadar, o presupozitie usor de formulat.

Interesant e ca 2007 a fost, asa zicind, anul intelectualilor care, intimplator si mai ales nu, au gravitat in jurul valorilor propuse de discursurile lui Traian Basescu. Intelectualii altor „tabere" au avut o expunere publica mai discreta, iar unii dintre ei s-au infundat in „linii de argumentatie" de-a dreptul dubioase. Intrucit pe agenda publica a anului urmator au ramas teme care nu s-au consumat in 2007, este de asteptat ca prezenta intelectualilor in spatiul public autohton sa fie si in 2008 semnificativa. E aproape inevitabil: Romania continua sa fie prizoniera unui nod gordian si, chiar daca in jurul acestuia lucesc mai multe sabii dispuse sa il taie fara complicatii, intelectualii nu au cum sa lipseasca.

Cristian Patrasconiu este Senior Editor.