Autorul de saptamina viitoare, din Colectia Cotidianul, a fost un vizionar. A scris povesti pentru copii pe care insa le pot citi si oamenii mari.

Spun ca a fost vizionar pentru ca a anticipat exact ceea ce fac, acum, desenele animate de lungmetraj cu dublu mesaj, ca sa zic rimat. Vorbesc despre acele productii animate in care parintii care isi acompaniaza copiii la cinema gasesc, in acelasi film, semnificatii plasate special pentru ei, pentru adulti. Cele doua registre sint foarte bine asezate, nu se bruiaza defel unul pe altul.

Se poate spune ca ruleaza doua filme intr-unul singur si toata lumea e multumita. Cind fac aceasta analogie ma gindesc, de pilda, la filmul „Madagascar" pe care l-am vazut ca pe un film deloc naiv, nicicum „copilaros". Cred ca asa ceva se poate spune si despre povestea de saptamina viitoare, „Alice in Tara Minunilor" (plus „Alice in Tara din Oglinda"). Exista in ea o lectura infantila si o lectura adulta. Si fiecare primeste, ca si Alice, o cheita de aur pentru a intra in lumea minunilor. Nu e neaparat nevoie „sa te stringi in tine ca un telescop" ca sa intri prin usita strimta, intr-un dincolo fascinant si straniu, populat alandala, dar neaparat trebuie sa-ti eliberezi, din orice infrinare, imaginatia.

Copiii care vor ajunge la aceasta carte din colectia noastra vor citi o poveste aiurita, dar fermecatoare, pe cind adultii vor putea gasi incifrari care sa le amuze intelectul. Cred ca, in fond, mesajul profund al cartii este actual. E o afirmare a diversitatii si a tolerantei. Credeti ca exagerez? Mergeti cu Alice in periplul ei si veti vedea! In luna cadourilor si a Craciunului primiti, va rog, o cheita de aur de la o usita mica. Poate fi usa reintoarcerii la copilarie.