Constantin Noica si miscarea legionara

Viata noastra politica din ultimii 17-18 ani - oare nu cumva 170-180, daca o luam de la Regulamentul Organic si incepem sa studiem masurile luate de generalul Kisselef pentru imbunatatirea circulatiei in Bucuresti in pandant cu proiectele Dlui Adriean Videanu? - o perpetua agitatie si apriga lupta, mai cu fond, mai fara forma, ca sa dam "in gat", ba pe unii, ba pe altii, eventual comunismul. Ce iese din acest "valmasag milionar" (G. Bacovia dixit) se vede si aude fara prea mult efort. De aceea propunem cititorilor nostri, multi-putini cat sunt, o carte aparuta recentissim. Sub titlul, provocator si incitant, "Noica si miscarea legionara" (Humanitas, 2007) si semnata de un distins june eseist, traducator (din Heidegger, fie spus) si nu mai putin laborios cercetator al operei lui Noica (in 2005 a publicat, tot la Humanitas, "Ontologia lui Noica. O exegeza") pe numele sau Sorin Lavric. Dupa opinia noastra este cea mai atenta si comprehensiva lucrare dedicata unuia dintre marile spirite ale culturii romane. Dincolo de pasiunile politice si rasucirile abrupte ale istoriei, dincoace de destinul unui om si al unei opere. Constantin Noica a traversat in tineretea sa un angajament legionar. Abia astazi se poate evalua - si nu doar in cazul lui, ci si al unui mare numar de intelectuali de marca, de la Mircea Eliade si Cioran, la Sextil Puscariu, Ion Barbu - ei da, si poetul-matematician a calcat stramb - P.P. Panaitescu sau Dragos Protopopescu dimensiunile acestei aderente la o miscare de extrema dreapta, condamnata apoi de istorie si o posteritate uneori nedreapta.
Ce face Sorin Lavric? Gaseste tonul si ritmul potrivit al unei, sa o spunem neted, desfasurari epice. Povestea vietii lui C. Noica devine istoria unei generatii. Fara crispari si fara concesii conjuncturale, analiza oferita de un cercetator atent la nuante si contextul epocilor ni se pare remarcabila. Cum a ajuns C. Noica legionar, cum a fost posibil ca oameni de buna credinta - la propriu si la figurat, caci spiritul religios va juca un rol de seama in coagularea doctrinelor dreptei si extremei drepte romanesti, ceea ce nu gasim nici la fascismul italian, cu atat mai putin la national-socialismul german - sa adere, trup si suflet, la o ideologie ce a condus, in ultima instanta, la crime si inimaginabile faradelegi? Sorin Lavric face apel la documente, incearca sa culeaga marturii directe ale unor supravietuitori ai epocii si miscarii legionare, incearca sa inteleaga si sa analizeze, la rece si cu maxima obiectivitate, traseul unui esec. Pentru prima data, cel putin dupa stiinta noastra, sunt comentate articolele lui Noica din "Buna Vestire", luate in ordinea aparitiei si raportate la tot ce se intampla in jur. In jurul lui C.Noica, in miezul valmasagului politicianist care a condus la aparitia unor solutii neviabile. "Mantuirea Neamului" nu se putea face prin gesturi exaltate, gasirea unor solutii de iesire din crizele politice si economice nu putea veni prin masuri antisemite sau prin lichidarea adversarilor politici. Avem istoria interbelica, prin mijlocirea vietii lui C.Noica extrem de bine redata. Noica va plati scump angajamentul sau legionar. Sorin Lavric merge mai departe prin biografia marelui carturar. Noica a renuntat la trecut ca sa-si salveze cartile, opera, ideile despre "marile bulevarde ale culturii", viata lui nici n-a mai contat. A fost un gest disperat al unui benedictin al culturii, raporturile lui cu regimul comunist, cate au fost si cum au fost, o forma personala de iesire din criza. De salvare in extremis. Noica a spus totul despre el insusi: "Viata mea e fara rest". Sorin Lavric a gasit si pus corect accentele necesare, ca si Florin Turcanu in cazul lui Mircea Eliade.

---

Despre autor: