Exista vreo solutie? Da. Un ministru discret, decis, competent si suficient de liber incit sa nu simta nici un moment nevoia de protectie politica. Pentru ca asta dauneaza cel mai grav justitiei, dintotdeauna si de oriunde. Dar nu cred ca e cazul. Dilema PNL e alta in aceste zile: pe cine sa numim ca sa i-o facem lui Basescu.

Nu stiu, la ora la care scriu, cine va fi noul ministru al Justitiei. Nu stiu nici macar daca va fi unul prea curind. Cert e ca nimic nu e inca cert, dar macar un lucru ar trebui spus, cred, in acest moment, cit se poate de raspicat. Nici Macovei, nici Chiuariu, desi din motive diferite, n-aveau ce cauta in fruntea Justitiei, iar daca lectia pe care am primit-o in acesti ultimi trei ani din mandatele celor doi nu ne intra bine in cap, atunci chiar ne meritam soarta. Iar soarta, in acest caz, inseamna o justitie nu chioara, de-ar fi asa inca ar fi bine, ci de-a dreptul tirfa.

Hai sa nu discutam aici despre ce-a fost inainte de 2004, pentru ca pentru majoritatea dintre noi ideea de a avea o justitie rezonabila nu tinea nici macar de o vaga speranta. Dupa caderea PSD insa, mai toti eram deja optimisti si abia de asta lucrurile imi par acum atit de grave. Mandatul Monicai Macovei incepuse bine. Figura emblematica a societatii civile, Macovei parea construita sa reziste oricarei tentatii de politizare, incepind cu reforma sistemului si terminind cu partea de comunicare.

Ca dinspre o anumita parte a puterii s-au tot incercat diverse indulgente e clar ca lumina zilei. Sa amintim doar faza cu „Draga Traian, daca poti sa…", o dovada clara ca Tariceanu chiar a sperat ca o vorba a presedintelui poate schimba soarta unui dosar. Dar insusi faptul ca presedintele a tinut ascuns incidentul pentru momentul in care i-ar fi slujit in batalia politica (lansarea lui de catre Elena Udrea a avut loc cu o zi inainte de Congresul PNL) arata ca nici zona cealalta a puterii nu juca cinstit. Stim noi acum daca Traian Basescu, avind-o pe Macovei suta la suta de partea sa, n-a practicat acelasi trafic de influenta in propriul interes politic? Nu stim, deocamdata. Dar problema ramine. Monica Macovei a jucat fatis intr-o tabara pe motiv ca ar fi cea curata, cind, principial, ar fi trebuit sa ramina „oarba". Valul de scurgeri de informatii din dosare grele catre presa n-a produs nici o reactie macar formala din partea ministrului de-atunci. De ce? Nu cumva si pentru ca dadea bine imaginii de justitiar a protectorului ei politic de la Cotroceni? Sigur e ca, dincolo de imagine, rezultatele ramin modeste.

Dupa trei ani, oricite explicatii am inghiti, nici un dosar serios n-a produs „victime". Dimpotriva. Pe cit de versati s-au dovedit avocatii marilor rechini, dar asta e treaba avocatilor, sa fie buni, pe atita incompetenta s-a vazut in tabara justitiarilor din curtea lui Macovei. Sa nu ne amagim cu ideea ca importanta e cauza, daca ea e compromisa de proasta ei administrare. Monica Macovei trebuia sa tina cu dintii de independenta ei, ceea ce n-a facut, si nu sa se amaneteze unui partid sau politician, fie el si providential. Pentru justitie, acest lucru e esential.

Cu Chiuariu lucrurile au stat si mai prost. Omul n-avea din start nici o sansa, dar s-a vrut celebru. Din pacate, a ajuns. Desi nu doar din vina sa, Justitia e in acest moment si mai compromisa. In ambele cazuri, am avut de-a face cu ministri care au jucat dupa cum le-au cintat altii, transformind justitia in baricada politica. Exista vreo solutie? Da. Un ministru discret, decis, competent si suficient de liber incit sa nu simta nici un moment nevoia de protectie politica. Pentru ca asta dauneaza cel mai grav justitiei, dintotdeauna si de oriunde. Dar nu cred ca e cazul. Dilema PNL e alta in aceste zile: pe cine sa numim ca sa i-o facem lui Basescu.