Majoritatea romanilor considera ca Ceausescu, Basescu si Iliescu au fost cei mai buni conducatori politici ai Romaniei din ultima suta de ani. Foarte putini sunt cei care atribuie Regilor Carol I si Mihai I acest merit. Ferdinand "Intregitorul" aduna
Majoritatea romanilor considera ca Ceausescu, Basescu si Iliescu au fost cei mai buni conducatori politici ai Romaniei din ultima suta de ani. Foarte putini sunt cei care atribuie Regilor Carol I si Mihai I acest merit. Ferdinand "Intregitorul" aduna mai putine sufragii decat seful comunist Gheorghe Gheorghiu Dej (fig.1). Topul negativ al liderilor politici este dominat tot de Nicolae Ceausescu, urmat de Ion Iliescu si Emil Constantinescu (fig.2). Datele sunt desprinse din ultimul Barometru de Opinie Publica (BOP), lansat ieri de Fundatia pentru o Societate Deschisa (FSD). Sondajul a fost realizat in perioada 10-22 octombrie 2007, pe un esantion reprezentativ la nivel national de 2000 de persoane, marja de eroare pentru rezultatele obtinute fiind de 2,2%. Informatiile privind imaginea liderilor politici cu rol istoric au fost comparate cu datele culese in 1999.
In toamna anului 1999, Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu si Regele Carol I erau considerati primii trei cei mai buni lideri politici. Pe primele trei locuri la categoria liderilor care au facut "cel mai mult rau" apareau Ceausescu, Constantinescu si Iliescu. Dupa opt ani, ierarhiile se modifica semnificativ prin aparitia lui Traian Basescu. La "cei mai buni" acesta apare pe locul al doilea, dupa Ceausescu. Locul al treilea este ocupat de Iliescu, urmat de Regele Carol I si de Regele Mihai I. Topul celor care au facut "cel mai mare rau" este detinut in continuare de aceleasi personalitati ca si in 1999. In 2007 insa, pe locul al doilea in topul negativ nu mai este Emil Constantinescu, ci Ion Iliescu. "Este un caz tipic de reconstruire a imaginii publice despre personalitatile politice cu rol istoric. Dupa sondajul din 1999 au urmat doua secvente majore care ar putea fi semnificative pentru modificarea de imagine publica: Constantinescu, dupa anul 2000, nu a mai fost presedinte, iar Iliescu, dimpotriva, pentru patru ani, intre 2000-2004, a revenit in postura de presedinte al tarii. Exercitiul puterii si dezbaterile ulterioare in care a fost implicat au erodat tot mai mult imaginea publica a lui Ion Iliescu. Practic, in decurs de opt ani de zile a devenit de doua ori mai nepopular decat era in anul 1999", explica cercetatorii in raportul BOP.
Ceausescu, inger si demon
Stabilitatea maxima o detine, conform cercetarii, imaginea despre Ceausescu. Pozitia sa a ramas practic neschimbata, cu variatii de numai unul sau doua procente, in ambele clasamente. O cincime dintre romani l-au considerat a fi cel mai bun, iar o alta cincime cel mai rau. Sustinerea pozitiva de cel mai bun lider politic o are din partea celor care considera, in 2007, ca inainte de 1989 "se traia mai bine" decat in prezent si ca tot atunci "era mai multa libertate" decat in prezent. In plus, arata sociologii, nostalgicii epocii Ceausescu manifesta o puternica nemultumire fata de guvernul actual. Ei nu sunt semnificativ mai in varsta sau mai saraci sau mai putin educati. Au o slaba conectare la informatia moderna care circula prin internet si au un capital de relatii important. Altfel spus, sunt cei care au trait mai bine in perioada comunista, continua sa aiba relatii influente, nu s-au imbogatit dupa 1989 si au ramas relativ izolati sub aspect cultural, neconectati la fluxurile de modernizare electronica. "Este surprinzatoare aceasta stabilitate, la nivelul de 22-23%, in a considera ca Ceausescu a fost unul dintre cei mai buni lideri ai tarii", admit cercetatorii.
Ei spun ca nostalgicii pentru Ceausescu sunt in fapt formati din doua grupuri. Pe de o parte cei nemultumiti de nivelul actual de trai (aproximativ doua treimi) iar, pe de alta, cei care, desi relativ multumiti de felul in care traiesc, sunt nemultumiti de guvernul actual (aproximativ o treime).
Nemultumiti, dar optimisti
Romanii sunt printre cei mai nemultumiti europeni, releva un capitol al Barometrului, realizat de Dumitru Sandu. Sunt nemultumiti mai ales de nivelul lor de trai, de banii de care dispun pentru a trai asa cum doresc, asa cum au vazut ca se traieste in tarile in care merg fie sa lucreze, fie pentru turism. Nu sunt unici din acest punct de vedere. Se asemana destul de mult cu grecii, bulgarii, ungurii si slovacii sau, mai departe, portughezii, lituanienii si letonii. Fundamentul asemanarii este in principal unul de ordin economic, cu un nivel relativ redus al PIB-ului in contextul UE, se arata in studiu.
Romanul mediu nu este nemultumit "pentru ca asa ii este firea", ci pentru ca economic lucrurile merg prost, starea de sanatate a populatiei este precara si pentru ca institutiile statului nu fac exceptie de la regula mersului prost. Nemultumiti, "da", dar optimisti. Avem, la nivelul UE, cea mai ridicata pondere de nemultumiti optimisti, de oameni care spun ca traiesc prost, dar spera ca o vor duce mai bine daca nu in anul viitor, cel putin peste cinci ani. Datele interogate prin analizele din acest material indica faptul ca exista un nucleu de conditii comune pentru starile de satisfactie-insatisfactie si fericire-nefericire in Romania de azi: atat multumitii de traiul propriu, cat si fericitii au nevoie de sanatate, bani si bunuri materiale in gospodarie, dincolo de media la nivel national. In lipsa acestora sunt putine sanse sa fii multumit sau fericit. Desigur, evaluarile se refera la fericirea si la satisfactia sociala, sesizabila la nivel de grupuri sociale si nu de indivizi izolati. Specificul starilor de fericire rezida in aceea ca satisfactiile care le sunt asociate deriva mai ales din mediul social de viata imediata, din relatiile de familie, din relatiile cu prietenii si din calitatea mediului de locuire. Poti fi multumit de viata daca ai bani si bunuri si sanatate, dar nu poti fi si fericit daca esti nemultumit de familie, prieteni si de localitatea in care traiesti. Cel putin pentru Romania anilor 2000, fericirea este nu numai stare de spirit legata de conditiile materiale de viata, ci si, sau mai ales, raportare pozitiva la cei apropiati ca familie, prieteni si concitadini sau consateni. In plus, fericirea este o stare de spirit specifica tinerilor. Greu de gasit, in sensul in care am identificat-o prin analizele de fata, la varstnici. Varstnicii din Romania anilor 2000 pot fi multumiti, dar mai greu fericiti.
Un presedinte mai puternic
Jumatate din populatie isi doreste un presedinte mai puternic, un sfert considera ca Parlamentul ar trebui sa aiba mai multa putere si mult mai putini il indica pe primul ministru, releva sondajul din octombrie 2007. (fig.3).
La capitolul reforma electorala, cercetatorii au desprins, din Barometrele realizate de-a lungul anilor, cateva concluzii: interesul declarat al populatiei pentru viata politica este in general scazut; interesul pentru viata politica la nivel national este mai mare comparativ cu interesul pentru viata politica la nivel local, dar diferenta tinde sa scada in timp ca urmare a diminuarii interesului pentru politica de la nivel national; interesul pentru viata politica din Romania tinde sa scada in timp. Increderea medie in lideri este cea mai ridicata, fiind urmata la o distanta relativ mare de increderea medie in partide. In continuare, la nivelul reprezentarii majoritatii populatiei, spatiul politic romanesc este dominat de figurile liderilor, noteaza raportul de cercetare. Majoritatea romanilor se pronunta pentru o reforma cantitativa si o reforma calitativa a politicului. In prezent, perceptia publicului este cea a unui sistem politic ineficient, care cheltuieste resursele societatii fara a oferi suficient in schimb. De aici si suportul pentru reducerea numarului parlamentarilor din fiecare din cele doua Camere sau prin desfiintarea unei Camere. In 2007, Parlamentul unicameral este preferat de 42% dintre cetateni, iar cel bicameral de 30%. Chiar daca majoritatea populatiei isi doreste mai putini parlamentari, tot majoritatea considera ca acestia trebuie recrutati din doua sau mai multe partide politice. Situatia nu era chiar la fel in urma cu cativa ani (1998-2000) cand ponderea celor care considerau ca partidul unic este de preferat era de aproximativ o treime (in prezent a scazut la jumatate, adica o sesime din total populatiei). Preferinta pentru un sistem format doar din doua partide pare sa scada usor in timp, constata autorii studiului.
Profilul fanilor lui Basescu
Cei 15% care il considera pe Traian Basescu drept liderul politic care a facut cel mai mult bine tarii au un profil social slab conturat. Nu se disting prin varsta, educatie, stare materiala sau mediu rezidential. Sunt numai cu bune relatii utilitare si lipsiti de acces la Internet, spun cercetatorii. Despre simpatizantii din 2007 ai lui Ion Iliescu se poate spune ca acestia sunt preponderent varstnici, fara experienta strainatatii, cu manifestare a unei multumiri relative cand compara viata lor actuala cu cea de un an inainte, in plus fiind convinsi ca era mai multa libertate inainte de 1989. Este un segment redus, de numai 7% din populatie, conform raportului. Simpatizantii Regelui Carol I au un profil social foarte bine conturat: ei sunt, majoritar, barbati varstnici din urban, cu nivel sporit de educatie, cu experienta strainatatii, multumiti de modul lor cotidian de viata, dar nemultumiti fata de guvern. Profilurile pentru simpatizantii regilor Ferdinand si Mihai I sunt similare in multe privinte, desi mai putin clar conturate.
Presedinte vs. Parlament
Mai mult de jumatate dintre cetateni sunt de parere ca presedintele ar trebui sa poata sa demita Parlamentul. Dintre acestia, cei mai multi apreciaza ca prerogativa ar trebui sa poata fi exercitata doar in conditii clar precizate. Atunci cand se ajunge la un blocaj in relatia dintre Parlament si Presedinte, preferintele populatiei sunt relativ egal impartite. In 2007, fata de 2002, se constata o tendinta de scadere a optiunii pentru presedinte (in 2002, 50% considerau ca Presedintele ar trebui sa poata sa dizolve Parlamentul; in 2007 doar 36% mai aveau aceasta parere).
Trei milioane de saraci lipiti
Saracia a cunoscut o descrestere accentuata dupa anul 2000, pe fondul cresterii economice. Astfel, de la "recordul" de 8 milioane persoane in saracie absoluta in 2000, Romania a reusit sa ajunga la aproximativ 3 milioane in 2006. "Totusi, in 2007, Romania are o rata a saraciei absolute inca deosebit de mare in context european, comparabila doar cu unele tari din fosta Uniune Sovietica", a subliniat sociologul Manuela Stanculescu, co-autor al Barometrului. In nord-estul Romaniei (Moldova) rata saraciei absolute atinge inca 35%, fata de 10% in Bucuresti. In mediul rural este inca de 22% fata de 7% in mediul urban.
Sub-clasa sociala din ghetouri
Barometrul releva ca fiind foarte ingrijoratoare formele extreme de excluziune sociala, care nu se rezolva "de la sine" odata cu cresterea economica si integrarea in structurile europene. Este vorba despre saracia extrema concentrata in zone sarace, si anume zonele de tip ghetou, zonele de tip centru istoric, zonele industriale dezafectate si comunitatile din preajma gropilor de gunoi. Existenta zonelor sarace indica un fenomen de segregare spatiala a saracilor celor mai saraci in Romania, asemanator ghetoului american sau european, mai ales la nivelul spatiului urban. Ceea ce particularizeaza Romania este faptul ca zonele sarace nu contin nici componenta rasiala americana, si nici pe cea europeana, a imigrantilor "din afara natiunii", ci o componenta etnica. Zonele sarace din Romania sunt caracterizate de suprareprezentarea romilor, dar nu orice zona locuita de romi este o zona saraca.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.