Franta se afla intr-o perioada deosebit de framantata, haosul domnea pe strazi, iar monarhia era pe moarte. Familia regala a incercat sa fuga din tara, dar a fost prinsa.
Maria Antoaneta si regele au fost inchisi intr-o fortareata cunoscuta sub numele "Templul", din estul Parisului, iar situatia parea efectiv disperata.
In afara zidurilor, bunurile lor erau confiscate, iar curtenii, in urma unor procese sumare, erau executati cu o masinarie inventata de dr. Guillotin, si care fusese amplasata in piata publica. Regele cazuse intr-o adanca depresie si nu mai avea nici o speranta. Pur si simplu astepta sa moara.
Insa regina sa nu voia sa se lase asa usor, ea complotand in vederea evadarii. Fiica unei imparatese si sora unui imparat, Maria Antoaneta dorea sa apeleze la relatiile sale din strainatate pentru a reusi sa scape.
O armata din Germania se afla deja pe drum, iar ea credea ca peste putina vreme va fi libera si din nou pe tron.

Printre foarte putinii vizitatori pe care cei doi aveau voie sa ii primeasca se afla sotia ambasadorului britanic, viitoarea contesa de Sutherland. Lady Elizabeth se dovedise deja un aliat puternic. Actionand clandestin, ea facuse rost deja de haine in care sa se deghizeze familia regala ca sa fuga din Paris, si le mai aducea in Templu acestora ce mai aveau nevoie.
La un moment dat, regina a cerut sa fie chemata prietena ei, insa Marea Britanie rupsese relatiile cu Franta, iar ambasadorul era nevoit sa se intoarca la Londra impreuna cu sotia sa.
Astfel, Maria Antoaneta i-a incredintat lui Lady Elizabeth doua mici pungute de piele. Intr-una dintre ele se aflau diamantele, iar in cealalta preaiubitele ei perle. Aceasta trebuia sa pastreze bijuteriile pana cand Maria reusea sa scape.
Insa acest moment nu a mai venit niciodata. Peste aproape un an, regina a fost decapitata in fata celor pe care i-a condus.
Gratie sotiei ambasadorului, bijuteriile nu au fost furate, iar acum sunt scoase pentru prima data la vanzare.
Astfel, la casa de licitatii Christie's din Londra, va fi scos la vanzare un colier cu diamante, rubine si 21 de perle in forma de lacrima, iar specialistii se asteapta ca acesta sa depaseasca 800.000 de euro.
Foarte putine bijuterii din colectia fabuloasa a Mariei Antoaneta au ajuns la vanzare publica, fiind foarte apreciate de catre colectionari. Acum opt ani, un sirag de perle care i-ar fi apartinut reginei a fost vandut cu un pret record de 1,5 milioane de dolari.
Colierul care e scos acum la vanzare a fost in posesia familiei Sutherland inca de cand a fost scos din Franta, el fiind purtat chiar de mireasa nepotului contesei care s-a casatorit in 1849.
Aparitia bijuteriei este binevenita intr-o perioada cand istoricii incearca sa reevalueze rolul Mariei Antoaneta, care a fost de cele mai multe ori portretizata ca o fata nechibzuita. Despre ea se spune ca la 14 ani s-a casatorit cu printul Frantei si a trait intr-un lux de-a dreptul jignitor in comparatie cu oamenii de rand pe care ii conducea.
Maria Antoaneta era faimoasa pentru faptul ca-si construise langa Versailles un asa-zis satuc unde se juca de-a "taranca" si unde isi petrecea uneori vremea alaturi de capre si oi parfumate.
Ea a mai fost de asemenea faimoasa pentru ca ar fi raspuns, cand i s-a zis ca poporul nu are paine, "atunci sa manance cozonac". Abia recent s-a stabilit ca ea nu a zis niciodata asa ceva.
Maria Antoaneta si regele au fost subiectul multor zvonuri, care mai de care mai ciudate si mai misterioase, cum ar fi ca relatia cu sotul ei era platonica. Unii dintre istorici sunt de parere ca cei doi si-au inceput viata sexuala dupa multi ani de casnicie.
Regina avea parca un talent special sa trezeasca furia supusilor ei, ea fiind la un moment dat in centrul unui mare scandal pentru ca a acuzat, in 1785, un cardinal, ca i-ar fi furat un colier cu diamante care valora o avere. Aceasta extravaganta a sa a afectat-o nu numai pe ea personal, ci si Coroana.
Potrivit lui Napoleon, care e acum contrazis de istorici, Revolutia Franceza a inceput cu "Afacerea Colierului furat".
Maria Antoaneta a murit demn, ultimele sale cuvinte fiind de scuza, pentru ca, din greseala, isi calcase calaul pe picior. A fost un sfarsit umil, nu cel pentru care va fi totusi amintita in istorie.