Dupa aflarea rezulatelor de la euro-parlamenatre si referendum, multi analisti, printre care l-am remarcat si pe blogerul (desi in cazul domniei ale ar fi fost mai nimerit...blegorul) Adrian Nastase, s-au grabit sa vada in PSD, marele perdant. Adica, vezi dumneata, alegatorule, cum a ajuns partidul monolit manat cu bice si pinteni de tandemul Ilici-Bombonel, de la procentele uriase, la un amarat de doua zeci si ceva la suta. Ceea ce nu vor sa vada, sau mai degraba, nu vor sa admita acesti exegeti ai stangii din Romania sunt rezultatele de fond pe care le-au obtinut Geoana & Co. Dar sa vedem: Structurandu-se intr-un partid socialist european, modern, conducerea PSD-ului a facut cel putin trei lucruri eficiente pe termen lung:

A trimis spre esaloanele nereprezentative personajele asupra carora planeaza inca prezumtia de escorecherie, balast greu de dus mai ales pentru o formatiune care se bate cu pumnii in piept ca lupta pentru sanse egale, solidaritate sociala si impotriva oligarhiei. Era dificil de crezut ca baronii pantecosi cu averi nejustificabile ar fi putut convinge mai mult de doua doamne in varsta atinse de cataracta.