"Astazi e ziua ta..." Nina Cassian

Este o fiinta eminamente spontana si nu are nici un fel de deviza. Tot ce isi doreste este sa mai traiasca pentru a-si vedea noul volum, "Continuum", ce va aparea la inceputul anului viitor. Nina Cassian implineste astazi 83 de ani.


"Nici moartea nu ma sperie...""Sunt preocupata de sanatatea mea care este foarte subreda. Am insa o bucurie in perspectiva. La inceputul anului viitor imi va aparea o noua carte care se numeste «Continuum». Nu se refera la o continuitate stilistica, ci la una creatoare. Aceasta carte acopera cam 60 de ani de existenta, incepand din a€™47 pana astazi. Va fi in limba engleza, dar majoritatea poeziilor sunt romanesti, aparute in Romania in diferite carti ale mele, traduse de mine in engleza, iar cele mai recente sunt scrise direct in engleza. Sper sa mai traiesc sa vad aceasta carte.

Poezia este o emanatie naturala si nu dispare, dar cititorii de poezie au fost intotdeauna putini. Este o indeletnicire specioasa si selecta. Eu insami care ma doream poeta de cand aveam 5 ani, nu prea imi placea sa citesc poezie. M-a apucat mai tarziu, pe la 15 ani. Nu se poate conta pe o masa de cititori, cred ca nu va fi posibil niciodata. Poezia cere un antrenament special si as spune o structura psihica speciala, pe care nu o poseda toti. Zicala aceea ca poetul trebuie sa creeze in stare de suferinta pentru a avea succes este o prejudecata. Suferinta este un fapt de viata. Nu cred in cel care nu cunoaste gustul suferintei. Nu cred intr-o fiinta perpetuu zambitoare, senina si fericita. Suferinta face parte din viata si trebuie sa ne-o asumam.

Nietzsche spunea ca destinul este de fapt caracterul. Cred ca avea dreptate. Sunt structurata si mi se intampla lucruri asemanatoare conform cu structura mea. Nu am avut niciodata un stil precis, nici vestimentar nici in poezie.

Ma mustru pentru ca am fost o dreptcredincioasa, ca m-am supus anumitor canoane si am scris niste poezii proaste. Ma mustru pentru buna mea credinta, pentru naivitatea mea. Ma felicit ca am putut sa ies din acea enclava, din acel prizonierat al limbajului si ca am putut sa revin la poezie, la muzica si la mine insami.

Am o problema cu scurgerea timpului, pe care am si facut-o publica. Eu nu am avut o senzatie de trecere de la copilarie la adolescenta, tinerete, maturitate, batranete... Nu simt nici o modificare cu exceptia anatomiei. Mi se pare viata mult prea scurta ca sa o mai segmentam. Batranetea nu ma sperie decat sub raport fizic. Nici moartea nu ma sperie. Nu programez niciodata nimic. Daca o sa simt sa scriu o poezie de ziua mea, o voi face. Sotul meu implineste la 7 decembrie o varsta rotunda, 85 de ani. Cred ca lui am sa-i dedic o poezie. In incheiere, vreau sa multumesc Jurnalului National pentru ca isi aminteste de mine."

---

Despre autor: