Tudor Arghezi Se poate incepe de la catalog. Daca n-ar sta scris pe coperta Salonul Oficial 1912, catalogul ar putea trece avantajos drept un prospect de pravalie. Intre el si o reclama de cinematograf, nici o modesta deosebire. Negustorii de lampi sau mobila decoreaza foaia cu o chibritelnita sau cu imaginea unui pat. Pictorii nostri nu simt aceasta necesitate. Cine-a organizat expozitia trebuie felicitat. Te intalnesti cu o oaie pe soseaua Ploiestilor, care paste in niste matraguna. O saluti si o intrebi: "Sprechen Sie Deutsch?..." Oaia fuge. Niste oi ne-au catalogat oficial. Lasata-n voie, oaia exceleaza numai in masline. Il putem si rasfoi. Primele douazeci de pagini cu cate-un nume doua pe foaie ne pun in curent cu numele de familie al domnului secretar, al "delegatilor artistilor", al "delegatului Scoalei de arhitectura", al delegatilor "Scoalei de arte frumoase" etc. Apropo. Cine-i domnul Em. Bardasare, acest membru al juriului chemat sa judece de meritul artistilor? Dar domnul M. Climescu este pictor si domnia sa? Observati prostul-gust al organizatorilor si in alegerea caracterelor tipografice, in asezarea lor, in preferinta data hartiei. S-a zis candva ca formatul patrat este artistic, si catalogul a fost facut patrat.