Interventiile diferitilor lideri politici si de opinie in favoarea sistemului uninominal transforma tot mai mult dezbaterea intr-un atac nediferentiat contra partidelor politice si a parlamentului. Pe postul national, presedintele nici n-a mai vorbit de curatenie, ci de-a dreptul de "curatarea" clasei politice, ceea ce il transforma din Mr. Proper in Mr. Vadim. Democratia directa ca ghilotina, care sa "curete" radical si partidele, si reprezentarea lor in Parlament, si chiar Guvernul in calitatea sa de initiator al unor strategii politice coerente, excita trufia maselor mai ceva decat falsul comunist al "puterii intregului popor", din care descinde direct si sporeste exponential riscul populismului anti-sistem.
La trufia insului care, la o bere, iti explica ce-ar face el cu clasa politica prin cateva referiri bine simtite la mamele si bisericile tuturor guvernantilor, se adauga nemasurata trufie a elitelor, fie ele de avere sau intelectuale, care nu pot accepta logica acelor grupuri politice pe care nu le conduc ele insele. Din acest unghi de vedere, deosebirea dintre Dl. Voiculescu si GDS consta in faptul ca Dl. Voiculescu si-a facut un partid propriu. Pe de-asupra, aceste trufii sectoriale se grefeaza pe paradoxala combinatie dintre propaganda comunista si post-comunista contra partidelor politice si antipatia - la limita ura - contra partidului comunist. De aceea, oricine spune, la crasma sau la televizor, ca partidele sunt sursa tuturor relelor este "cel mai bun".
Nimeni nu recunoaste deschis ca riscul major al variantei prezidentiale este acela ca minoritarii maghiari sa nu se mai simta reprezentati in parlament. Presedintele Romaniei a escamotat in mod iresponsabil aceasta problema, asigurandu-ne in repetate randuri ca reprezentantii minoritatii maghiare vor continua sa fie alesi daca sunt "buni". Fals: reprezentantii oricarei minoritati ar trebui sa fie "cei mai buni" - adica votati de majoritatea absoluta a alegatorilor "romani, maghiari, germani si de alte nationalitati"- ca sa ajunga in Parlamentul uninominal. Candidatii maghiari nu au sansa reala de a obtine primul loc decat in putinele circumscriptii unde maghiarii sunt majoritari, ceea ce le reduce procentele sub pragul electoral. Drept care vor avea tot atatea locuri in Parlament cate au minoritarii armeni. Asta i-ar putea face placere presedintelui, care si-a afisat public respectul pentru armeni. Nu are cum sa-i bucure pe maghiari, si n-ar trebui sa-i bucure nici pe romanii care nu s-au inscris inca in PRM.
Cine ne poate spune care este candidatul pe care electoratul il considera "cel mai bun"? Discursul public se refera mereu la un profil ideal - tanar, competent, inteligent, cinstit, "si ectetera" - dar experienta alegerilor pentru primari dovedeste, statistic, ca au castigat smecherii cu bani, sustinuti de partide puternice. Sau independentul domn Vanghele. Consecinta inevitabila a votului uninominal cu doua tururi de scrutin, cum l-ar vrea presedintele, este disparitia din viata politica a minoritatilor, fie ele politice, culturale sau etno-lingvistice. Ca una care am votat de atatea ori cu minoritatea democratica si impotriva majoritatilor neocomuniste sau populiste, ma simt de pe-acum frustrata. Ma mir ca sustinatorii ferventi ai acestui tip de vot nu pricep ca, daca s-ar vota piese muzicale in loc de politicieni, ar fi obligati sa asculte manele si la Ateneu, si la Sala Palatului, si la Romania Muzical, si la OTV, si la TVR Cultural.