Nici o recunostinta pentru fratii albanezi intru calificare. Nationala a incheiat campania pentru Euro alpin cu un set entuziasmant, 6-1!

Paul Goma o spune frumos: istoria nu-i altceva decit fiica geografiei. Parafrazindu-l, ne putem gindi cumva si la nepotelul fotbal. Razboiul tripartit balcanic al grupei de calificare, intre Romania, Bulgaria si Albania, s-a incheiat in favoarea noastra. In primul rind, pentru ca albanezii sint dusmani traditionali ai bulgarilor in afara gazonului. Si asta motiveaza uneori mai mult decit o participare onorabila la niste preliminarii de Campionat European. Marturie stau cele doua puncte smulse Sofiei de Tirana. Contexul grupei este insa mult mai larg si coplesitor in favoarea noastra daca introducem in ecuatie si Olanda, cea mai mare putere fotbalistica continentala pe criteriul de selectie al urnelor valorice pentru grupele turneului final. De altfel, egalul nostru la Rotterdam poate fi considerat nu numai cel mai bun joc reusit de tricolori in grupa, ci si placa turnanta a unei generatii care s-a saturat sa mai fie asteptata. A asteptat-o pina si un stadion muribund cu speranta ca mai prinde o ultima calificare inainte ca betonul sau decrepit sa se sfarime definitiv. Un stadion cit o epoca. Un stadion peste care au curs sapte calificari, ba nu, opt cu asta de acum! In cincizeci si patru de ani… O fi mult, o fi prea putin? Poate ca scorul de miercuri seara a fost si un omagiu involuntar al celor opt calificari istorice care s-au petrecut si pe aici. Vazut ca o stire de ziar, acest 6-1 pare o victorie facila. Cea mai detasata a ultimei etape din calificari! Nu a fost deloc asa, daca sinteti de acord cu mine ca Lobont a fos cel mai bun om al nostru, intr-o seara in care am marcat de sase ori. Suferim la viteza, suferim in gura portii si mai ales avem deficiente grave la constructie. Golurile descatusarii s-au petrecut de abia dupa ce albanezii au iesit la joc. Pina atunci am dovedit din nou ca ne descurcam greu sa dominam o aparare aglomerata. Marica nu pare a fi atacantul care sa puncteze intr-un joc de posesie. Niculae rateaza mult si are propriile notiuni despre dimensiunea portii. Fl. Petre are mai multa clarviziune decit Banel, dar a fost titular si pentru ca e compatibil cu gabaritul albanez. Cocis e un pasator exceptional si un jucator mult mai util decit pare la o privire superficiala. Probabil ca impreuna cu starurile consacrate ale echipei, Mutu si Chivu, ar putea alcatui arcul catapultei ofensive, dar nu avem marcatori. Una peste alta, avem o iarna intreaga de visat, ceea ce poate ca va insemna chiar mai mult decit participarea de la vara, dar nu e visul oare intotdeauna mai frumos decit trairea lui aievea?