Miercurea viitoare, Cotidianul va propune un alt roman nominalizat la Booker: „Calea cea lunga", de Sebastian Barry, o proza a carei actiune se petrece in timpul Primului Razboi Mondial.

La 50 de ani, Sebastian Barry se numara printre cei mai prestigiosi prozatori si dramaturgi irlandezi, consacrat si de o nominalizare la Booker, asta dupa ce demonstrase in nenumarate rinduri ca era „ambidextru" in abilitatea cu care aborda ambele genuri literare. Dar, daca, in copilarie, parintilor sai li s-ar fi prezis aceasta soarta a odraslei, ar fi ramas uimiti: fiul lor nu s-a descurcat prea bine nici cu scrisul, nici cu cititul pina la virsta de noua ani, potrivit unui portret al autorului, realizat de „The Guardian" in 2005.

Dupa cum dovedeste si „Calea cea lunga", limbajul isi conserva, la Barry, elementul de oralitate. „Sint laudat - sau poate invinovatit - pentru scriitura poetica, dar eu nu stiu sa «transcriu» altfel faptele. Nu e un efort constient, ci doar un fel de limbaj in care eu aud si vad lucrurile", se justifica nou-venitul in Colectia „Literatura". Ce il multumea pe Barry in ceea ce priveste romanul sau din 2005 era cantitatea de injuraturi pe care reusise sa o incorporeze in textura prozei.

Personajele sale sint intens chemate la viata, iar autorul se imagineaza in ipostaza de martor ocular: „Ma simteam de parca baietii imi permiteau accesul in lumea lor. Incercam sa vad si sa aud. Stateam pe undeva, prin preajma lor", descrie Barry experienta compunerii prozei. Baietii sint de fapt - dupa cum sugereaza si titlul romanului, preluat de la cintecul „It’s a long, long way to Tipperary" - soldati din timpul Primului Razboi Mondial. In pofida faptului ca se pomeneste adesea limbajul poetic al lui Barry, „Calea cea lunga" e de fapt un „roman de razboi". Competentele scene de conflict armat pe care i le-au ridicat in slavi criticii sint contrapunctate de modul aproape dragastos in care scriitorul isi priveste protagonistul, pe numele sau, Willie Dunne. In virsta de 18 ani, tinarul, care se inrolase voluntar in armata, capata ordin sa traga in conationalii sai. In naivitatea lui, Willie crede la inceput ca e vorba de un atac al nemtilor, dar inocenta nu are cum sa il apere de complicatiile istoriei irlandeze.

Cum Barry e in largul sau si in ceea ce priveste drama, si pe teritoriul dramaturgiei, alege registrul in functie de ce ii dicteaza personajele. Unul dintre romanele sale extrem de agreate de critici, „The Whereabouts of Eneas McNulty" (1998), tot despre un tinar irlandez care se inroleaza voluntar, de data asta in Royal Irish Constabulary, dupa Primul Razboi Mondial, a inceput ca piesa, dar, cum protagonistul nu avea „premisele" pentru a se exprima percutant si pentru a sustine monoloage, Barry l-a transformat in roman.