Niciodata, pana acum, in istoria Romaniei nu s-a mai intamplat ca, intr-un interval atat de scurt, mase atat de mari de cetateni sa se stramute. Vorbim de milioane de oameni. Plecati, cei mai multi, in state ale Uniunii Europene. Pentru a munci. Pentru a-si croi un nou drum in viata. Sau - si aceasta este o realitate - pentru a cersi ori a talhari. Nu stim daca aceasta dramatica miscare este sau nu reversibila. Oare se vor intoarce? Si cati se vor intoarce? Astazi nu ma voi opri asupra implicatiilor externe ale exodului de romani. Sa vedem care sunt consecintele in plan intern. Sa privim hemoragia sub aspect electoral. Cei care vor vota in alegerile pentru UE, locale, legislative si prezidentiale o vor face, vrem nu vrem, si in numele celor care nu vor vota. Cu alte cuvinte, daca exodul este reversibil, ce Romanie pregatesc cei din tara pentru cei din afara? Si, in definitiv, cine sunt cei din tara? Si cine sunt romanii plecati afara? Daca stim sa raspundem la aceste intrebari, putem prognoza, mai devreme decat altii, compozitia clasei politice pe care o vom avea dupa urmatorul exercitiu electoral. Vom sti chiar si ce fel de presedinte prefera votantii. Iar partidele vor fi in stare sa-si elaboreze mesaje politice realiste, si nu vazduhiste.
Dar despre ce exod vorbim? Cati sunt plecati? Una dintre cele mai dramatice realitati cu care ne confruntam este ca nimeni nu stie. Ministerul de Interne invoca respectul fata de drepturile omului. Cu alte cuvinte, imposibilitatea controlului la frontiera. Nu numai ca nu stim cati romani sunt plecati si, in consecinta, cati romani sunt in tara, dar nu mai cunoastem nici compozitia acestora. In functie de profesie, nivel de pregatire, etnie, varsta ori sex. Si atunci, cum ar putea fi elaborate prognozele? S-a mai creat o situatie la fel de stranie. Zilele trecute, doua institutii importante alte statului s-au contrazis in cifre. Institutul National de Statistica a avansat un numar mai mic cu aproape un milion de persoane care ar reprezenta totalul cetatenilor cu drept de vot. In contradictie cu Ministerul de Interne. Care este adevarul? Nimeni nu stie. De ce? Pur si simplu pentru ca Guvernul Tariceanu a neglijat cu obstinatie sa faca ceea ce era elementar, in conditiile exodului romanilor. Si anume un recensamant al populatiei. Daca am avea un recensamant, am putea sti cate persoane se afla in tara la momentul exercitiului electoral. Si cine sunt acestea. Institutele de cercetare de piata ar avea instrumentele necesare pentru a face estimari si predictii corecte. Sau ar fi lipsite de pretextul de a minti. Ne confruntam, noi si intregul continent european, si cu o drama de alta factura. Este cea legata de decalajul dintre gradul de civilizatie al tiganilor si gradul de civilizatie al celorlalte etnii. Evident, nu tiganii sunt de vina. Dar, pentru a sti ce trebuie facut la nivel national sau european, pentru a evalua costurile traversarii acestei mase uriase de oameni catre civilizatie, este esential sa-i putem numara. Ceea ce presupune, din nou, estimari chiar mai atent elaborate decat cele ale unui recensamant. Pentru ca multi tigani, fiindca au fost persecutati rasial, nu-si declara etnia. Nici aici, nici in alta parte. Guvernul si-a asumat raspunderea pentru o lege a votului uninominal. Parlamentul a aprobat-o. Inclusiv PSD, care acum vrea sa aprobe si referendumul lui Basescu. Dar votul uninominal presupune impartirea Romaniei in altfel de circumscriptii. Si, in primul rand, un recensamant al populatiei.
Nu cumva absenta recensamantului ascunde intentia de furaciune? Nu cumva cei care suspecteaza Net Consulting, care va face socoteala finala in alegeri, au dreptate? Pentru ca nu a fost o licitatie. Pentru ca Net Consulting a fost acuzata si la alegerile precedente. Oare liberalii nu isi trag un autogol? In favoarea cui va lucra uriasa hemoragie electorala?