Prietenii nostri, dictatorii

Numele dictatorilor respectivi au intrat demult in cartile de istorie, asociate cu acuzatii de crima, tortura sau genocid, la care se adauga malversatiuni financiare uriase: Fulgencio Batista (Cuba), Gen Humberto Branco (Brazilia), gen. Manuel Noriega (Panama), Raoul Cedras si Jean Claude Duvalier (Haiti), gen. Augusto Pinochet (Chile), Rafael Leondias Trujillo (Republica Dominicana), Ferdinand Marcos (Filipine), Alfredo Stroessner (Paraguay), Ngo Dihn Diem (Vietnam), Vinicio Cerezo si Alfredo Christiani (Guatemala), Anastasio Somoza (tatal si apoi fiul) in Nicaragua... si lista este cu mult mai lunga.
Americanii le-au dat totul. Bani cu care acesti dictatori si-au finantat loviturile de stat care i-au adus la putere. Bani pentru intretinerea unor armate si forte militare supradimensionate. Le-au pregatit ofiteri de politie si pentru trupele speciale in atat de trist celebra School of Americas, mai cunoscuta drept Scoala Asasinilor... Toate in virtutea unui principiu de lucru foarte clar teoretizat de George Kennan, Directorul pentru planificare politica din Departamentul de Stat al SUA. In 1948, departamentul realiza un studiu faimos, reluat mai apoi cu regularitate in pregatirea unor intregi generatii de diplomati in spiritul politicii pragmatice.
"Adevarata noastra misiune... este sa cream o retea de parteneriate care sa ne permita sa mentinem aceasta pozitie de disparitate (suprematia militaro-economica a SUA)... Pentru a realiza acest lucru, trebuie sa lasam de-o parte toate sentimentalismele si visele utopice... Trebuie sa incetam sa vorbim despre lucruri vagi si obiective nerealiste asa cum ar fi drepturilor omului, ridicarea standardelor de viata si democratizarea... Va trebui sa incepem sa lucram cu conceptele adevarate de putere. Cu cat vom fi mai putin impiedicati in activitatea noastra de sloganuri idealiste, cu atat mai bine".
Un pragmatism extrem, cinic si dur. Avea in vedere stabilirea polilor de putere, oricum, cu orice pret, impotriva posibilei instaurari a unor regimuri de stanga. Iar pretul a fost cateodata extrem de ridicat nu numai pentru populatiile autohtone. SUA au fost nevoite sa duca rationamentul pana la capat, asa ca, pentru a face fata situatiei provocate de invazia sovietica in Afganistan, au creat, finantat, antrenat si echipat fortele talibanilor. Jocul li s-a intors in mana fara putinta de control si scapare, declansand situatia tragica de acum.
SUA au incercat sa spere in fictiunea unei constructii democratice in Irak, iar esecul este enorm si dramatic pentru reputatia puterii globale a jandarmului mondial. Americanii au creat, dupa vechiul model al dictaturilor prietene, o incercare de contra-balansare la frontiera de est si sud a perimetrului puterii islamistilor fundamentalisti, oferind sprijin militar, logistic si diplomatic nelimitat generalului Pervez Musharraf. Acesta a urmat modelul colegilor sai sud-americani si a devenit un dictator pur si dur. Moment in care, urmand procedurile traditionale, americanii ii condamna actiunile in numele principiilor democratice. Posibil ca urmatorul scenariu de acest gen sa se produca in Georgia, cu un alt aliat neconditionat pus de americani in coasta Rusiei. Si este la fel de posibil ca scenariul implicand dictatori prieteni, sprijiniti pana in clipa cand sunt nefolositori si atunci sacrificati pe altarul democratiei, sa mai cuprinda si alte nume. Tot dictatori, fie si incipienti. Dar deocamdata folositori, chiar daca destul de putin frecventabili.

---

Despre autor: