M-am intors de curånd din pelerinajul de la Muntele Athos. Lucrurile nu stau pe roze nici acolo. Uniunea Europeana a alocat fonduri de sute de milioane de euro pentru restaurarea celor douazeci de manastiri si treisprezece schituri, dintre care doua romånesti, Lacu si Prodromul. Asta inseamna santiere la tot pasul, iar santierele presupun drumuri de acces, utilaje, masini, poluare si mii de muncitori. Drumurile care brazdeaza muntele afecteaza una dintre cele mai salbatice regiuni mediteraneene, iar muncitorii sunt, cu putine exceptii, romåni si albanezi. O sa ma intrebati cum albanezi, cånd arbanasii sunt majoritar musulmani, si va voi raspunde deindata: arnautii accepta botezul formal de trecere la crestinism pentru a gasi un loc de munca pe munte. Kinothita, adica parlamentul de la Athos, inchide ochii la aceasta practica si prefera s-o ignore, decåt s-o invoce oficial. Si, mai presus de orice, santierele inseamna sa le asiguri palmasilor care trebaluiesc pe ele cam tot ce au nevoie pentru stringentele lor necesitati omenesti, mai putin muierlåcul, adica alcool si tutun, care se comercializeaza la vedere, fara nici o jena, in magazinele din capitala administrativa Karies.

Am vazut pe munte mai toate marcile de tigari cunoscute si am numarat cel putin patru marci celebre de whisky.