Cit de departe ar merge fiecare roman pentru a-si salva viata? Vreo 13 milioane spun ca nu sint de acord cu transplantul de organe si s-ar aseza sa moara. Atitudinea lor ii condamna insa si pe ceilalti?

Cotidianul a inceput o dezbatere despre transplantul de organe si introducerea unei legi care ar permite ca fiecare cetatean sa poata refuza in timpul vietii posibilitatea de a-si dona ficatul sau inima in caz ca va ajunge la un moment dat in moarte cerebrala. Altfel, ar fi considerat implicit donator. De la „huo, cum sa fie cineva ingropat fara inima" pina la „astia care refuza donarea de organe sint niste criminali", gama de argumente aduse in favoarea sau in contra legii acordului prezumat este extrem de diversa si poate fi limitata numai de imaginatia fiecaruia. Pentru ca si imaginea ficatului parasind corpul propriu si salvindu-l pe al altuia este una extrem de puternica. Inseamna sa iti vizualizezi propria moarte si sa ai inca taria de a te gindi si la altii, la faptul ca prin organele proprii poti salva trei sau patru bolnavi. De ce este mai bine ca fiecare sa spuna, cit traieste, ca NU este de acord decit ca este? Lenea, lejeritatea, ignoranta sint raspunsuri la fel de bune, pentru ca fiecare dintre ele pot conduce la situatia in care un bolnav sa nu poata primi un ficat nou doar din cauza ca cel aflat in moarte cerebrala nu a gasit in timpul vietii o jumatate de ora in care sa completeze un formular.

Asadar, injuraturile ori aplauzele furibunde sint pe deplin justificate din punct de vedere emotional. Ceea ce nu-si mai gaseste insa locul in logica unei asemenea dezbateri este dorinta de a impune un argument individual, de tipul „eu stiu ca nu e bine sa-mi dau ficatul dupa ce mor, pentru ca pur si simplu nu e bine", unei intregi colectivitati. „Nici voi sa nu o faceti, pentru ca o sa ardeti in Iad!" sau „O sa va omoare doctorii ca sa va fure inima ca sa o vinda apoi ca pe salam" ar fi in stare sa spuna cei mai multi dintre cei 63% dintre romani, care nu sint de acord sa-si doneze organele. Pentru toti acestia merita facute citeva precizari.

Daca nu crezi ca cineva cu stetoscop si halat alb iti protejeaza viata, poate ca o consultatie oferita de Colegiul Samanilor din Romania sau de Camera Federativa a Vracilor te va ajuta mai mult decit o pastila cumparata din farmacie si este cazul sa nu mai calci niciodata pragul unui cabinet medical. Daca ai avea pe cineva extrem de apropiat in situatia de a muri daca nu i se face in urmatoarele luni un transplant de ficat si ai spera in schimb ca nimeni sa nu ajunga in situatia de a-i oferi aceasta sansa, poate ca este timpul sa iti mai evaluezi o data reperele morale despre iubire. Daca ai vrea doar sa fii beneficiarul unui astfel de tratament, in schimb niciodata n-ai accepta sa iti dai un rinichi pentru o alta viata, poate ca ar trebui sa cauti definitia cuvintului „ipocrit".

Vreo 13 milioane de romani se opun transplantului de organe prin acordul prezumat. Ginditi-va ca ati fi chiar dumneavoastra in situatia de a avea nevoie de o inima noua si mai ginditi-va la cit timp ar fi necesar pentru a-i convinge. O sugestie: daca intr-un an si jumatate nu i-ati convins, aveti 80% sanse sa muriti doar cu speranta. De asta legea acordului prezumat trebuie adoptata de urgenta.