Vantul bate, cu toporul, in geam

CIORNE
La Brasov ninge viscolit de 12 ore. In MehedintI, utilajele de deszapezire inainteaza spre munte carand in spate o rama de autoturisme fara identitate. Iarna niveleaza marcile si averile. Toporul vantului a retezat in Bucuresti cativa copaci. Copacii au cazut, ca de obicei, peste niste masini parcate la umbra. Proprietarii gesticuleaza, femei galagioase, barbati pusi pe dat la cap. Cui? Vantului. Bucurestii, fost Micul Paris, ajuns, dupa bombardamentele Basescu ­ Videanu, Marele Beirut, se agita haotic, prizonier al propriei neputinte. Vantul taie cu toporul copaci. Vantul sprijina, nu atat de spornic, cuplul forestofag de drujbisti Basescu ­ Videanu. Mai am 200 de metri pana la redactia A.M. Press si stau intepenit in intersectia Buzesti de trei sferturi de ora, intr-o cumetrie de injuraturi si priviri cainoase, cu alti soferi egali mie in neputinta. Printre masini, iesind pe poarta Maternitatii Polizu, se strecoara o tanara. Tine in brate, infasurat intr-o plapumioara alba, jucaria unui copil. Mama, care pare la randu-i minora, luata in primire de vantul ce-i lipeste buclele pe ochi si, de trupul firav, imbracamintea, se strecoara greu printre masini. N-a asteptat-o nimeni la poarta ­ nici sot, nici iubit, nici mama. Ajunsa intr-o postura de responsabilitati la o varsta frageda, ia vantul nemilos in fata. Se dizolva pe una din ulitele cartierului sau, poate, spre Gara de Nord. Ce singuratati mai fabrica oare destinul? Prizonier in intersectie, am timp sa las gandul sa alerge. Ce viata il asteapta pe acel prunc? Acum doua zile, intr-o capitala a lumii, experti in clima au diagnosticat incalzirea planetei cu sase grade in urmatoarea suta de ani. Echivalentul unei catastrofe. Milioane de oameni vor muri, alte milioane vor fi nevoite sa se mute cu cortul pe pamant. Popoare care au descoperit ingretosate existenta nomazilor la periferiile orasului lor ar putea descoperi ele insele bucuriile vietii nomade. In timp ce planeta se incalzeste, in Romania murim de frig. Vantul iti patrunde in oase. Cateva cartiere din Buzau sunt de cateva zile debransate de la caldura. Parinti, batrani, prunci incearca, nu intotdeauna cu succes, experienta vietii in congelator. Poate ca mama aceea tanara, aplecata peste pruncul ei de o zi sau de trei zile, aparandu-l cu respiratia ei, merge la Buzau. Intre timp, politicienii nostri, debransati de la realitate, bat tara si tin discursuri demagogice. Goarna presedintelui s-a auzit de la un miting al PD din Cluj peste tara. Nu chemand la echilibru, ci adancind haosul. In Europarlament ii trimitem pe imaculatii Stolojan si Frunzaverde, reprezentanti straluciti, conform lui Traian Basescu, ai noii generatii de politicieni. Din spate asuda, tradat de fotbalisti, Gigi Becali pentru a prinde ultima scara de tren a politicii. Un ziar contabilizeaza datoriile Romaniei. Ceausescu lasase tara saraca lipita, dar fara datorii. Douazeci si cinci de ani am platit toti paisprezece miliarde de dolari datorie externa. Azi, datoria externa a Romaniei e de trei sau patru ori mai mare. Pentru cine, pentru ce am cheltuit acesti bani? Europa ne alunga. Expatrieri nu doar din Italia, ci si din Franta, Grecia, Anglia, Austria. Ciomagul Europei goneste turma de romani indarat, in tarcul de acasa. Aici ne putem omori intre noi fara sa deranjam obrazul subtire al lumii civilizate. Politica externa e varza. La Bucuresti a venit, deunazi, obraznic, presedintele Iuscenko al Ucrainei. In Casa Regilor de la Cotroceni ne-a spus ca Delta este o chestiune interna a Ucrainei, iar Insula Serpilor ii apartine. Scurt si cuprinzator. Basescu, cel hahait si strigator, a tacut ca o vrabie impaiata. Cioroianu, acest Adonis inchipuit, atent mai mult la buclele lui decat la manualele diplomatiei, tace la randu-i. Slava Domnului ca tace. Nu ne avem bine cu Ucraina, bulgarii ne urasc, sarbii nu mai tin cu noi, ungurii nu ne-au iubit niciodata. Ramaseseram prieteni cu Marea Neagra. Azi si Marea Neagra ne uraste. Inghite fregate, asezata mereu cu valurile intr-o alerta galbena, rosie sau portocalie. Vietuim in epoca "Sa traiti bine!", sper irepetabila. In timp ce planeta se incalzeste, in Romania se lasa ger. Pana la piele, pana la oase, pana la ganduri.

---

Despre autor: