Drama lui Joseph L. Mankiewicz, lansat in 1950, este considerata unul dintre cele mai incisive si mai intunecate filme despre industria spectacolului. Are la baza o povestire aparuta in revista Cosmopolitan, care a fost adaptata si pentru radio, 'Intelepciunea Evei>>, de Mary Orr.

Desi respinsa de studiouri timp de patru ani, combinatia intre scenariu sarcastic si cinic, semnat de insusi Mankiewicz, si o distributie de zile mare s-a dovedit a fi un succes colosal. Cu 14 nominalizari la Oscar, o cifra-record pentru acea vreme, filmul a castigat sase distinctii - inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun actor in rol secundar (George Sanders), pentru regie sau scenariu. Nominalizate la prestigioasele premii au fost si Bette Davis, Anne Baxter, Celeste Holm si Thelma Ritter, stabilind astfel un record - cele mai multe personaje feminine dintr-un film nominalizate la Oscar.

Filmul incepe cu imaginea unui trofeu, „cel mai inalt din cate a cunoscut teatrul“, iar tanara si gratioasa actrita Eve Harrington (Anne Baxter) tine un discurs de multumire in fata cole gilor sai. Evocand evenimente trecute, Addison DeWitt (Sanders) incepe relatarea adevaratei povesti a acestui succes. Bette Davis este Margo Channing, o actrita de pe Broadway, care are in jur de 40 de ani. Ea o ajuta pe Eve, admiratoare infocata a sa, care este marcata de o viata aspra. Asistenta lui Margo, Birdie (Ritter), este prima care vede, dincolo de suspinele fetei, adevarata fata a Evei: „Ce poveste! Mai lipsea sa o atace cainii pe strada si aveam tot tacamul complet“.