Romanii s-au dovedit a fi nu numai printre cei mai cunoscuti dadaisti, ci si initiatorii acestei miscari care a condus la o revolutie majora in artele plastice si in literatura.

Tristan Tzara este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet si eseist roman, nascut pe 16 aprilie 1896 la Moinesti. In 1912, pe cind era inca in liceu, scoate revista „Simbolul" impreuna cu Marcel Iancu si Ion Vinea, cu ajutorul lui Alexandru Macedonski si al lui Iosif Iser. In aceasta perioada semneaza cu pseudonimul S. Samyro, pe care il va schimba mai tirziu in Tristan Ruia si in final in Tristan Tzara. „Tristan" e ales ca un omagiu adus operei lui Wagner, o referinta importanta pentru simbolistii care l-au influentat puternic pe tinarul poet.

Miscarea dadaista isi are originea in orasul elvetian Zürich in timpul Primului Razboi Mondial. Tzara ajunge acolo in toamna lui 1915 si curind se alatura unui grup de tineri intelectuali care pune la cale evenimente la Cabaret Voltaire. Astfel s-a nascut celebra „Miscarea Dada", care nu e o inventie exclusiva a lui Tzara, dar nu ar fi devenit niciodata atit de celebra fara eforturile de popularizare.

In 1919 se muta la Paris intr-o incercare de a lansa Dada pe o scena cu adevarat universala. Multi critici considera totusi ca perioada cu adevarat inovativa a miscarii inceteaza o data cu acest „transfer". Fiind la Paris s-a angajat in activitati tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault si Louis Aragon pentru a soca publicul si a dezintegra structurile limbii. Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sint: "Prima aventura cereasca a domnului Antipyrine", "Douazeci si cinci de poeme" si cele sapte manifeste ale miscarii dadaiste.

In a doua parte a anului 1929, satul de nihilism, intra in activitatile mai constructive ale suprarealismului, miscare pe care a incercat sa o apropie de marxism. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial a intrat in Rezistenta Franceza. In 1947, cind a devenit cetatean francez, s-a alaturat Partidului Comunist, de unde a demisionat in 1956, ca protest la adresa suprimarii violente a revoltelor din Ungaria de catre Uniunea Sovietica.

Lucrarile sale de maturitate sint "Omul aproximativ", "Vorbind singur" si "Fata interioara", care reprezinta o tradare a regulilor stabilite de el insusi in manifestele dadaiste. A murit la Paris in ziua de Craciun a anului 1963 si a fost inmormintat in cimitirul Montparnasse.

Un alt reprezentant de marca al miscarii dadaiste a fost arhitectul si eseistul roman Marcel Iancu, prieten inca din adolescenta cu Tristan Tzara. Sosit la Zürich in 1915 pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, frecventeaza reuniunile artistice de la Cabaretul Voltaire, unde il cunoaste pe Hans Arp si se reintilneste cu Tristan Tzara, participind la initierea miscarii dadaiste. In aceasta perioada prezinta afise, masti, ilustratii, realizeaza scenarii si tine conferinte pe temele avangardei artistice. Celebre sint afisul conceput pentru prima expozitie Dada in galeria lui Han Corray din Zürich si cel care anunta expozitia dedicata cubismului si artei negre. In 1919, la Basel, infiinteaza impreuna cu Hans Arp si Alberto Giacometti grupul „Artistii radicali". Din 1921 se desparte de miscarea dadaista si de tendintele suprarealiste.

In 1922 revine in Romania, devenind unul dintre promotorii artei de avangarda. Face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista „Contimporanul", si participa cu tablouri la expozitii organizate impreuna cu sculptorita Milita Petrascu" si cu pictorita Margareta Sterian.

In 1941 se stabileste in Palestina. Dupa infiintarea statului Israel, se afirma ca profesor si animator al vietii culturale. Organizeaza la Ein Hod grupul „Orizonturi noi". Participa in 1952 la Bienala din Venetia. Moare pe 21 aprilie 1984, in Israel.