Repetitie generala esuata. Cam asa ar putea fi definita in trei cuvinte campania electorala. Nici miza uninominalului nu a reusit sa invioreze combatantii si sa mobilizeze electoratul.

Mai toti politicienii sint de parere ca alegerile de la sfirsitul lunii vor fi caracterizate prin absenteism. Cu aceasta convingere si-au structurat si campania electorala. O campanie terna, fara vlaga, in care politicienii par plictisiti de la bun inceput. Mai mult, pe la televiziuni sint trimisi ocupanti ai locurilor clar neeligibile, lucru sesizat de alegatori, care stiu ca de cele mai multe ori in fruntea listei sint oameni pe care nu doresc de fapt sa-i trimita in Parlamentul European. Pentru prima oara, partidele incearca sa foloseasca drept motor de campanie candidati bine pregatiti, dar plasati pe locuri neeligibile, in speranta ca acestia vor impinge lista in sus. Referendumul initiat de presedinte este si el in acelasi con de umbra ca si europarlamentarele. Pina acum nu au fost decit citeva dezbateri sporadice pe tema uninominalului, desi este una dintre cele mai longevive teme publice. Presedintele incearca sa-i mai faca ceva respiratie artificiala, dar nici el nu poate sparge monotonia. Cea mai mare parte a campaniei este la radio si la televizor. Citeva afise sint pe ici, pe colo, de obicei trintite unele peste altele in locurile de afisaj sau atirna sfidator de mari pe case si stilpi. Ca de obicei partidul aflat la putere are cele mai multe expuneri, dar viata a aratat ca asta nu-i aduce si victoria electorala. Pina acum, politicienii au fost incapabili sa ne ofere un motiv pentru a merge la vot ca sa-i trimitem in Parlamentul European. Si evolutiile in sondaje sint ciudate. PD, partidul cel mai bine plasat, a scazut, rontait de aliatul sau peledist, PNL s-a dus in sus, desi a avut doua scandaluri mari, PSD se zbate sa o porneasca din loc, cu toate ca, de obicei, opozitia beneficiaza de simpatia publica, PNG s-a dezumflat, UDMR incearca sa se agate de prag, iar PRM si-a pierdut vigoarea, cu toate ca avea un teren bun de afirmare in criza italiana.

Cea mai interesanta parte tine de altceva. De o tendinta tot mai clara a politicienilor de a elimina intermedierea presei in relatia cu alegatorul. Desi nu se disting prin nimic in mesaj, politicienii au adus o particularitate ce tine de modul de adresare catre electorat. In ultima perioada au invadat blogosfera. Opozitia este cea mai prezenta in spatiul virtual. Pina si Ion Iliescu s-a conectat la retea. Daca la alegerile precedente Traian Basescu a fost campionul Internetului, acum, in teren au intrat si alti politicieni. Loc fara cenzura, fara limite, extrem de generos, Internetul nu mai este privit ca apanajul celor tineri si atit. Cifrele arata ca dotarea cu calculatoare a gospodariilor s-a dublat in ultima perioada, ceea ce mareste si masa votantilor carora li se pot adresa politicienii prin acest mijloc de comunicare. Interesant este ca, desi resping intotdeauna criticile presei ca fiind exagerari, oamenii politici suporta cu stoicism postarile dure ale unor internauti suparati. Acest pionierat pregateste noi abordari pentru campania parlamentarelor si prezidentialelor. Pina la urma, singurul cistig al acestei campanii pare a fi recunoasterea new media de catre politicieni.