Statutul marginal de acum al revoltei de la Brasov da masura despartirii noastre mentale de comunism.

Ca sa te iei, pe fata, de Ceausescu si de valorile sistemului comunist, asa cum au facut brasovenii pe 15 noiembrie 1978, nu era tocmai de ici, de colo. Iti trebuia o doza de disperare ca sa recurgi la un asemenea gest. Disperarea insa n-ar fi ajuns. In orwelliana atmosfera in care dospea Romania acelor ani, disperarea plutea in aer, o respirai si o puteai regasi in orice colt al tarii. Am putea spune ca, statistic vorbind, aproape ca nici nu era ceva deosebit. Daca ar fi fost nevoie doar de disperare pentru a te pune cu regimul de atunci, am fi avut mult mai multe exemple de curaj in acei ani. Nu a fost asa. Revolta de sub Timpa n-a avut precedent (protestul minerilor din 1977, important si el, fiind de alta factura, mai putin politic).

Ca sa te iei deschis de un sistem precum cel dictat de Ceausescu, cu umilintele, portionarile si controlul pe care l-a exercitat, iti mai trebuia ceva: constiinta trecutului pe care erai fortat sa il uiti si a mizeriei cu care au reusit comunistii sa umple acest gol, acolo unde manevra le-a reusit. Cu alte cuvinte, trebuia sa ai termenii de comparatie, sa stii unde ai fost, unde esti si unde ai fi putut sa fii.

Asta a facut diferenta si in 1989, si dupa, intre cultura politica a Timisoarei sau cea a Bucurestiului, de exemplu, si localitatile care in decembrie 1989 au facut rating TVR-ului. Cei mai multi romani au vrut plecarea lui Ceausescu, dar aveau in fata perspectiva unei revanse, posibilitatea ca si ei au comis ceva. Si asta le aducea gustul dulce-amar, sentimentul difuz al indoielii. Asta i-a tinut in case, docili. Si acest segment a sustinut, imediat dupa 1989, orientarile politice care functionau dupa aceeasi logica.

Brasovenii care au iesit in strada in acea duminica insorita din toamna lui 1987 au stiut exact ce vor. Insa nu au invins, pentru ca nu au avut sustinere, ideea de solidaritate fiind dupa decenii de atrofiere. Privind acum, dupa 20 de ani, revolta de la Brasov pare unul cu statut ingrat. Ca Halloween sau Valentine’s Day are o vizibilitate si o aderenta mare la publicul autohton, nu e neaparat un capat de lume. Dar faptul ca momentul in care societatea romaneasca, precum si cea internationala au primit de la Brasov semnalul ca regimul lui Ceausescu e pe duca si, mai ales, ca "se poate" are o prezenta atit de slaba in spatiul public de azi este regretabil. Aceasta realitate spune totul despre cine a cistigat si a detinut puterea dupa 1989.