Miine, Cotidianul va ofera romanul „Golem", de Gustav Meyrink, un thriller ocult despre un artist si o creatura mongoloida adusa la viata prin incantatii cabaliste.

Daca legenda golemului isi are originile in traditia populara iudaica, intr-un timp obscur care astazi fascineaza, Meyrink este probabil acela care i-a aplicat cel mai cunoscut „tratament" literar in volumul sau „Golemul", publicat pentru prima data in 1915. Versiunea lui Meyrink nu este insa una care respecta fidel traditia iudaica, ci arata mai degraba ca o analiza psihologica rafinata, deturnata adesea in thriller. Mai exact, povestea, intesata de elemente supranaturale, este inspirata de legenda rabinului care modeleaza din lut un golem si il anima printr-o incantatie cabalista.

Meyrink il are ca precursor pe Hoffmann, cu prozele sale fantastice, insa autorul „Golemului" nuanteaza si imbogateste acest stil cu unele pasaje realiste si altele lirice chiar, iar momentele colorate de o violenta expresionista sint si ele destul de numeroase. In plus, cartea are mai multe intrigi, iar planurile narative alterneaza in permanenta, astfel ca cititorul plonjeaza adesea in povesti suprarealiste, in timp ce, in contrapunct, alte elemente ale tramei il tin puternic ancorat in realitate. Paginile care evoca vechiul ghetou din Praga, strabatut periodic de golem, sint cele mai tensionate din intregul roman, iar fascinatia fortei oculte pe care o sugereaza Meyrink in aceasta parte a prozei este poate mai puternica decit analiza sa psihologica.

Personajul principal, Athanasius Pernath, este un artist din Praga care parcurge momente dramatice de-a lungul intregului roman pentru ca, in final, sa inteleaga semnificatia straniilor sale intilniri cu golemul. Povestea fiind mereu aflata la granita cu fantasticul, ramine la latitudinea cititorului daca peripetiile i se intimpla „cu adevarat" lui Pernath sau daca acesta sufera de tulburari psihice pe care le descrie in insemnari periodice.

Pernath pretinde ca, dupa o intilnire cu golemul, a primit ca misiune sa rescrie o carte, insa aici totul se incarca de mister, pentru ca artistul nu isi aminteste prea bine cum au stat lucrurile. Asta pentru ca, in romanul lui Meyrink, imaginea golemului, desi este descrisa in detalii pline de concretete, de exemplu are trasaturi mongoloide, nu poate persista in amintirea nimanui: toti cei care il vad il uita imediat.