Lunea viitoare, Cotidianul va aduce un nou volum din Colectia ENCICLOPEDICA. Este vorba despre lucrarea „Dada, revolta artei", semnata de istoricul literar Marc Dachy. Atras inca din adolescenta de avangarda, Marc Dachy si-a dedicat toata cariera studierii miscarii dadaiste. Cartea sa, intitulata „Journal du Mouvement Dada", a primit in 1990 Grand Prix du Livre d’Art. A publicat o serie intreaga de lucrari despre promotorii miscarii dadaiste, cele mai importante dintre ele fiind „Archives du Mouvement Dada" si „Dada au Japon", ultima fiind scrisa special pentru sotia sa japoneza, Mayuko. In prezent pregateste cartea „Dada/Néo Dada" si o expozitie dedicata personalitatii lui Tristan Tzara.

In „Dada, revolta artei", Marc Dachy face o introducere in istoria curentului si dedica capitole intregi creatorilor acestei miscari. Dadaismul, un curent cultural si artistic, nonconformist si anarhic, indreptat impotriva rutinei in viata, gindire si arta, a fost infiintat de poetul roman Tristan Tzara, caruia i s-au alaturat, la inceput, scriitorii Hugo Ball si Richard Hülsenbeck si artistul plastic Hans Arp, apoi pictori precum Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp, Max Ernst si Kurt Schwitters. Afisind un negativism declarat, dadaismul cultiva arbitrarul total, neprevazutul, provocind dezordinea si stupoarea prin opere si actiuni indreptate impotriva artei, gustului estetic si a moralei traditionale, programatic puse sub semnul intrebarii.

In manifestul acestei miscari, numit „Dada", se vorbeste despre cautarea limitei extreme a separarii gindirii de expresie. Dadaismul contrazice totul, neaga totul, ridicind nihilismul si mistificarea la rangul de principii supreme. „Marele secret este aici: gindirea se face in gura… Apriori, dada pune inaintea actiunii si inainte de tot Indoiala. Dada se indoieste de tot", explica Tristan Tzara. Curentul a fost intemeiat de generatia de artisti de dupa Primul Razboi Mondial, confruntata cu ororile unui conflict care parea fara sfirsit. Intelectualii, dezertorii, refugiatii politici, toti revoltati impotriva absurditatii razboiului, se reunesc in mod regulat in jurul scriitorului roman Tristan Tzara, organizatorul „Cabaretului Voltaire" din Zürich, capitala Elvetiei, stat neutru.

Vrind sa raspunda absurdului prin absurd, ei isi manifesta revolta mai curind prin provocare decit prin idei estetice. Numele curentului este ales la voia intimplarii. El apare dupa ce initiatorul miscarii, Tristan Tzara, al carui pseudonim provine de la cuvintul romanesc „tara", introduce un creion intr-un dictionar Larousse si acesta se opreste in dreptul cuvintului onomatopeic „dada", care, in limbajul copiilor, inseamna „calut de lemn". Dadaismul ia nastere in mod oficial pe 6 februarie 1916, in Cabaretul Voltaire din Zürich. Din martie 1919, o data cu Tristan Tzara, miscarea se muta la Paris, unde i se alatura scriitori precum André Breton si Louis Aragon.

Multi dadaisti publica in revista lui Francis Picabia, „391", infiintata la Barcelona in 1917 si transplantata la New York, Zürich si apoi la Paris.

In 1922 se produce ruptura intre dadaism si grupul lui André Breton, din care se va dezvolta suprarealismul. Dadaismul supravietuieste insa datorita aproape exclusiv personalitatii lui Tzara. Miscarea abordeaza tendinte din ce in ce mai protestatar-anarhice, facind din arbitrar si din hazard principii de baza ale creatiei. Cea mai buna modalitate de a scrie poeme era pentru Tzara sa se ia un jurnal si o foarfeca, sa se aleaga un articol si sa se taie fiecare cuvint. Cuvintele sa fie bine amestecate intr-un sac si apoi scoase unul cite unul la intimplare si scrise in ordinea in care ieseau din sac. Aceea era o poezie dadaista perfecta.

In volumul ENCICLOPEDICA dedicat dadaismului veti gasi o serie intreaga de poeme create dupa reteta lui Tristan Tzara, fragmente de jurnale, scrisori, marturii si articole aparute in epoca despre fenomenul Dada.