Impreuna cu Felix Paun, primul sau antrenor de box, Lucian conduce un club sportiv in Pechea, comuna lui natala.

Felix Paun, primul antrenor al lui Bute, este un entuziast care vrea sa scoata campioni mondiali in comuna Pechea. Deja i-a reusit unul. Este atat de modest incat, desi a venit tocmai de la Galati la Otopeni ca sa il astepte pe Lucian, desi este partener cu el in conducerea unui club sportiv, desi ii e sfetnic, s-a retras intr-un colt. Si trebuie adaugat ca primirea facuta lui Bute la aeroport a fost una dintre cele mai lipsite de fast din istoria aterizarilor de campioni mondiali. In afara de presa, doar cativa oficiali, parintii si Felix.


DECLARATIE. "Bute era elev la Liceul Teoretic Pechea, eu eram si profesor, facand box, am decis sa deschidem acolo o sectie, pe Asociatia de fotbal Flacara Pechea, care era deja infiintata. Din materiale improvizate am facut o mica sala si am inceput activitatea sportiva. El avea 13 ani, era un baiat micut, slabut, usor. M-am uitat la el: "Vrei sa faci box?!" M-a incantat! Era talentat, indemanatic... Talentul imediat s-a vazut, nu era nevoie sa il caut, a iesit singur la iveala. Invata intr-o saptamana cat altii intr-un an. A inceput sa vina zilnic la antrenamente, cu exceptia unei singure perioade de intrerupere. Parintii nu prea erau de acord cu boxul, pentru ca era vorba de pumni, nu numai de dat ci si de luat... Am insistat, m-am dus, am vorbit cu ei, le-am explicat ca e pacat pentru ca e indemanatic, "hai, fie, daca ii place lui asa mult, sa vina". Initial, era atat de slabut incat, inainte de meciuri, ii dadeam sa manance bine, sa bea apa, sa se umfle, ca sa poata sa faca macar prima categorie, pentru ca nu ai voie sa ai foarte mult sub greutate. Progresul era foarte rapid, vicecampion national de cadeti in primul an, dupa noua luni deja a luat medalie! Dupa care, in fiecare an a iesit campion. Cadeti, juniori, seniori... cele doua medalii de la amatori la mondiale, la juniori si seniori. Si a inceput o frumoasa cariera. A avut mici necazuri cu calificarea la Olimpiada... merita sa mearga... Poate sunt subiectiv, dar eu cred si consider ca a castigat meciul acela cu Simion. Lucian n-avea palmares, erau interese sa nu mearga el.


Atunci, fiind foarte suparat, pentru ca isi dorea enorm sa ajunga la Olimpiada, a decis sa treaca la profesionisti. A zis ca acolo o sa se descurce mai bine. Aici, arbitrii te pot fura intr-un timp foarte scurt, acolo poti sa iti etalezi talentul. Cand au venit cei de la Interbox la noi, au vazut mai multi romani, dar pe Lucian l-au placut cel mai mult. Asa a inceput cariera lui la profesionisti, pe care deja o cunoasteti.


S-a antrenat doi ani cu mine, dupa care a fost cooptat la centrul olimpic Galati - lotul national, la lot s-a antrenat cu Feri Vastag, mai era si Bondavali - antrenor secund. In perioada aceea Lucian mai venea pe la noi, la club, de fapt asa cum face si acum, face antrenament cot la cot cu baietii. Mai face miscare, dar nu prea are mult timp pentru ca trag toti de el in toate partile. Dupa Galati a plecat la Baia Mare, a trecut si pe la Dinamo, iar dupa aceea i s-a facut contractul la profesionisti.


Cu scoala... Cand faci una, faci una si buna, te specializezi in ceva, nu poti sa le faci pe toate, ca romanul... El face box... dar acum e si student la educatie fizica, cand mai vine isi mai da din examene... face ce poate. Are un program incarcat, iar de acum o sa il aiba si mai incarcat.


PROFESIONIST IN CANADA. Platesti chirie, masorul, platesti tot. Esti profesionist, e treaba ta. Statea singur, mergea la sala pe jos, se antrena prin frig dimineata la sase, seara... Nu e asa cum cred multi, ca sta ca pe roze acolo. Ca ti se pune la dispozitie vila, masina si ca te poarta pe un pat pana la antrenamente. Pana nu ajungi un nume, nu ai nici cel mai mic cuvant de spus in privinta adversarilor, de exemplu. Lupti cu cine si cand ti se spune.


Diferenta de la amatorii de aici la profesionistii de afara este foarte mare. Inclusiv la antrenamente. Lucian a venit si mi-a spus: "Maestre, eu am inceput boxul aproape de la zero acolo." Iti raman miscarile si tehnica, dar ca metoda de pregatire, tactica, cum trebuie sa gandeasca si sa abordeze o lupta, profesionismul e ceva complet nou. La inceput i-a fost greu, dar dupa sapte-opt meciuri a inceput sa ii placa. "Ei, acum ai aer de profesionist", i-am zis.


Lucian nu si-a propus un termen-limita pentru cariera sa. El boxeaza atat timp cat simte ca este in forma si nu se face de ras. Ar dori sa isi apere centura, o data de doua ori, ca peste un an sau peste doi, sa poata sa atace si celelalte centuri si sa le unifice. Pana atunci, asa cum l-am sfatui eu si cum gandesc si cei de la Interbox, probabil, nu trebuie sa riste, sa forteze, sa atace de acum centurile. Sa-si apere deocamdata centura, sa capete si o aura de campion, pentru ca una e sa obtii centura si alta sa reusesti sa o aperi macar o data sau de doua ori. E categoria la care nu au fost niciodata reunite centurile pana acum!