Scriitorul a incetat din viata la New York, la virsta de 84 de ani, iar decesul a fost anuntat de biograful sau.

Norman Mailer (foto) unul dintre cei mai provocatori, prolifici si macho scriitori americani, a murit simbata, 10 noiembrie, la virsta de 84 de ani. Cauza decesului, comunicata de agentul sau literar si de biograful sau, J. Michael Lennon, a fost un blocaj renal.

Mailer s-a nascut in 1923, intr-o familie de evrei din New Jersey, a fost licentiat in mecanica aeronautica la Harvard, a luptat pe front in cel de-Al Doilea Razboi Mondial si a schimbat fata prozei americane prin romanele, eseurile si piesele pe care le-a semnat. Alaturi de Truman Capote, Tom Wolfe si William Styron, scriitori cu care nu de putine ori a intrat in conflict, a fost unul dintre cei mai influenti autori ai generatiei postbelice. Marca esentiala a stilului pe care l-a patentat e amestecul dintre nonfictiune pur documentara si intriga fantezista.

Multe dintre scrierile sale, insumind peste patruzeci de volume, exploreaza teme cu puternice conotatii politice si sociale, desprinse din realitatile crude ale Americii: ororile celui de-Al Doilea Razboi Mondial, implicarea in razboiul din Vietnam, injustitiile, criminalitatea, abuzurile si cruzimea favorizate de o societate dominata de cinism. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numara „Cei vii si cei morti" (1948), carte inspirata de propria experienta de pe front in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, „Un vis american" (1965), „Prizonierul sexelor" (1971) si cele doua romane pentru care a primit Premiul Pulitzer, „Armatele noptii" (1968) si „Cintecul calaului" (1979). Ultima carte publicata de Mailer, „The Castle in the Forest", centrata pe anii de tinerete ai lui Hitler, a fost publicata in 2007 si va aparea in romaneste inainte de sfirsitul acestui an la Editura Polirom. Pe linga romane, Mailer a mai scris scenarii, piese, nenumarate articole si reportaje pentru publicatii precum „New York Review of Books", „Dissent Magazine" sau „Harper’s". In anii ’50 s-a impus in cercurile intelectuale din New York ca unul dintre fondatorii revistei „Village Voice", un saptaminal care se opunea directiei majoritare de gindire din acea perioada. In 1957, eseul „The White Negro", o analiza a alienarii generatiei „beat", a atras un val de controverse.

Din cauza tonului denuntator si a opiniilor nonconformiste, Mailer a intrat in nenumarate conflicte, fie cu confratii de breasla, fie cu opinia publica sau cu unele dintre vocile proeminente ale anilor ’60, precum feministele Germaine Greer si Kate Millet. Pe linga literatura si jurnalism, politica si cinematografia au fost alte doua teritorii care si l-au revendicat pe iconoclastul american. In 1969 a candidat fara succes la primaria New Yorkului, iar in 1978 a regizat pelicula „Baietii duri nu danseaza", cu Ryan O’Neal si Isabella Rossellini, dupa romanul omonim scris tot de el. Pentru merite literare si pentru curajul demistificator probat in eseuri si articole, Mailer a primit in 2006 „Legiunea de Onoare", cea mai inalta distinctie acordata de statul francez.