PUNCTUL PE EI
Doua informatii au facut cariera de presa in ultimul timp. Ele au fost exploatate din belsug. Mai intai luate separat si in ordine aparent cronologica. Apoi luate impreuna si compilate in scenariul abracadabrant al unui singur film. Melanjul are farmecul sau. Dar numai atata vreme cat fictiunea este definita ca atare si nu ne este servita sub pretentia de adevar absolut.


Prima stire a fost de o concretete dezarmanta. Ioan (Giovanni) Becali s-a impacat cu varul sau George (Gigi) Becali. Inteligentii carora le place sa pozeze in deslusitori ai subtilitatilor absconse au ramas de aceasta data fara replica. Socul i-a trezit brusc intr-o realitate neasteptata. Dupa ani buni in care protagonistii pareau intepeniti pe pozitii ireconciliabile, varul mai bogat in ani a pus mana (la petrecerea de majorat a fiicei sale) pe crestetul alui tanar. Si cu asta basta. Pacea din Pipera a fost pecetluita. De aici inainte castigurile si pierderile vor avea acelasi sens. Cel putin la prima vedere, interesele divergente au disparut.


Cea de-a doua informatie il vizeaza pe Mitica Dragomir. In cazul sau, povestea s-a copt in timp. Startul a fost dat de cooptarea in conducerea FRF a lupilor tineri si alegerea lui Mircea Sandu in Comitetul Executiv al UEFA. Cei care au crezut ca Maria isi schimba doar palaria, cei care au crezut ca Mircea Sandu una spune si alta fumeaza au ramas in ofsaid. In ofsaid a ramas si Mitica. Intepenit in vechile obisnuinte, presedintele ligii s-a izolat in mirajul unei glorii nemuritoare, care se cheama de fapt ca nu exista. Insingurat pe Everestul sau imaginar, Mitica s-a distantat tot mai mult de putere si s-a apropiat periculos, poate chiar inevitabil, de trecerea in rezerva.


In afara jocului nu a ramas insa doar Mitica Dragomir. In ofsaid s-au pozitionat si mironcostinii fotbalului care, asemenea presedintelui ligii, nu au crezut ca Mircea Sandu isi va onora promisiunile, nu au crezut ca Ionut Lupescu va fi lasat sa butoneze pupitrul de comanda al FRF dupa cum crede de cuviinta. Ei sunt pseudonimii care incearca in al doispelea ceas sa prinda realitatea din urma prin fictiune. Au introdus in acelasi alambic sosul protestelor sindicale, impacarea verilor, presupusele manevre federale si o doza consistenta de amatorism. Din materialul astfel obtinut au croit atat motivul fals al debarcarii lui Corleone, cat si numele inlocuitorului sau: Ioan Becali. Noapte buna, copii!