Politica monetara pe muchie de cutit

Banca Nationala a ajuns in situatia in care este nevoita sa inoate impotriva curentului. Suna amuzant, insa este adevarat. BNR a decis pe 31 octombrie sa isi reinsuseasca rolul principal de tintire directa a inflatiei si a majorat dobanda-cheie cu 0,5 procente. De pe margine, masura a fost primita bine de analisti si de mediul de afaceri. Nu mai are rost sa judecam daca Banca Centrala a actionat prea tarziu sau nu. Cert este ca in conditiile actuale inflatia va fi de cel putin 5,7 la suta la sfarsitul anului. Maximul va fi atins insa undeva in prima jumatate a lui 2008, cand economia romaneasca va creste o "cocoasa inflationista". In alte cuvinte, este posibil ca undeva prin martie sau aprilie inflatia anuala sa depaseasca 6 la suta.
Inflatia peste asteptari nu este o noutate pentru economiile emergente. Majoritatea tarilor care au aderat la Uniunea Europeana in 2004 s-au confruntat deja cu presiuni inflationiste majore si in unele cazuri cu revenirea inflatiei. Anul acesta, Rusia, Ungaria, Slovenia si Turcia se vor confrunta cu inflatie peste asteptari. Surpriza este ca Polonia, tara cea mai apropiata de Romania ca marime si ca structura, va incheia anul cu inflatia undeva pe la 1,5 la suta. Ce este nou insa este contextul in care Banca Nationala este nevoita sa duca lupta impotriva inflatiei.
In primul rand, dupa cum a recunoscut si guvernatorul, este prima oara cand toate riscurile prevazute de BNR s-au adeverit. Salariile au crescut, deficitul de cont curent s-a adancit, petrolul s-a scumpit si seceta a compromis agricultura. In plus, multe dintre aceste riscuri raman inca in actualitate. Cap de lista sunt cresterile salariale. Sindicatele ameninta guvernul cu greve de proportii daca nu va majora salariul minim. Este greu de crezut ca nu vor primi nimic in conditiile in care Romania se afla la inceputul a doi ani de campanii electorale. Este de asteptat ca veniturile sa creasca si in mediul privat. Motivul este diferit aici: penuria fortei de munca. Domeniile care inregistreaza cea mai mare rata de dezvoltare se confrunta, paradoxal, cu o lipsa de personal calificat. Iar pentru a o suplini, patronii vor fi nevoiti sa creasca salariile. Desigur, ar putea sa aduca muncitori din Moldova, China sau India. Insa forta de munca din strainatate reprezinta o solutie groaie, deoarece legislatia actuala presupune un proces lung si dificil de obtinere a permisului de munca. Iar autostrazile, blocurile si liniile de productie nu pot astepta pana cand guvernul va debirocratiza legislatia muncii. Deci, atat in sectorul public, cat si in cel privat, salariile vor creste. De aici apar doua probleme. Prima este ca productivitatea nu va creste peste noapte. A doua problema este ca, odata vazuti cu bani in plus in buzunar, romanii ii vor cheltui. Poate Banca Centrala spera ca vor creste depozitele daca dobanzile vor fi mai atractive. Putin probabil. Ecnomist Intelligence Unit estimeaza o crestere de 70 % a consumului pe cap de locuitor in urmatorii 5 ani. Este suficienta o vizita la Ikea (unde aproape nimic din ce este expus nu se afla in stoc) pentru a realiza setea de consum a romanilor. Concluzia: cresterea salariilor va aduce inflatie pe partea ofertei, dar si pe partea cererii.
Nici fundamentele economice nu ajuta Banca Nationala. Economia da semne de supraincalzire. Nu de mult aparea in ziare citatul: "Nu mai trageti de economie, ca se rupe". Deficitul de cont curent este estimat de Economic Intelligence Unit la aproape 15 la suta pentru 2008. Se adauga aici si temperarea cresterii economice estimata de guvernator la cel mult 6 la suta pentru urmatorii ani si de cei de la The Economist la 5,5 la suta pentru 2008 si 5 la suta pentru 2009. Toate aceste date ingrijoreaza investitorii straini, de la care ne putem astepta sa isi retraga o parte din banii tinuti in Romania. Saptamana aceasta, Standard & Poors a redus perspectiva de rating a Romaniei de la stabil la negativ si nu ar fi o surpriza foarte mare daca vor urma si celelalte agentii de rating. Astfel, increderea in economia romaneasca scade si potentialii investitori noi vor fi descurajati sa aloce fonduri pentru investitiile in Romania. Şi, mai devreme sau mai tarziu, performantele slabe mentionate mai sus se vor reflecta tot in inflatii.
O solutie pentru problemele cu care se confrunta BNR ar fi mixul de politici macroeconomice. Insa guvernul va fi greu de convins sa ia parte la un cocktail de politici macro intr-un an electoral. Contributia sa ar trebui sa fie temperarea cresterilor salariale si reducerea cheltuielilor bugetare. Dar asta s-ar traduce prin voturi pierdute pentru PNL, care este oricum prost pozitionat in sondaje. Guvernul ar mai putea cere Uniunii Europene amanarea alinierii preturilor administrate. Chiar si asa, problema ar fi rezolvata doar pe termen scurt, iar pe termen lung (adica in 2009) ar crea presiuni si mai mari pentru inflatie. Concluzia: chiar daca Banca Centrala cere ajutorul guvernului, istoria ne arata ca va fi foarte greu sa il primeasca in plina perioada de campanie electorala.
In fine, nici contextul international, care pana acum cateva luni era favorabil, nu mai ajuta lupta impotriva inflatiei. Toti expertii avertizeaza ca efectele crizei subprime din Statele Unite nu s-au terminat. Dovada poate fi gasita si pe plaiurile mioritice. A fost indeajuns sa apara cateva rezultate financiare sub asteptari in Statele Unite pentru ca investitorii sa se sperie. Rezultatul s-a vazut instant in cursul de schimb. Decizia Standard & Poors si aversiunea investitorilor fata de risc au depreciat in cateva zile leul cu aproape 9 bani. In conditiile in care dobanda-cheie a fost majorata cu 0,5 la suta! Ce-i drept, guvernatorul declara ca nu mai vrea sa se foloseasca de curs pentru a combate inflatia. Insa o mica mana de ajutor nu ar strica atunci cand nimic altceva nu functioneaza.
Ce parghii raman la dispozitia BNR cand nimeni altcineva nu ii mai ajuta? Teoretic, toate: rata dobanzii cheie, rezervele minime obligatorii, cursul de schimb si ancorarea asteptarilor inflationiste. Cristian Popa, viceguvernator BNR, a declarat pentru Money Channel ca BNR nu va ezita sa foloseasca vreuna dintre armele pe care le are la dispozitie in cazul in care riscurile prezentate de guvernator luni se vor adeveri in 2008. Dar cu ce cost? Şi aici a intervenit dreptul la replica al guvernatorului BNR, Mugur Isarescu: "Banca Nationala nu-si doreste interventii care sa se soldeze cu o recesiune economica in Romania. Afirmand ca preferam o actiune concertata, in cadrul unui mix coerent de politici, in asa fel incat sa produca efecte concomitent cu politica monetara, politica fiscala, politica veniturilor si restructurarea economica, nu am avut nicio clipa in vedere faptul ca BNR si-ar fi epuizat instrumentele de interventie. La cu totul altceva m-am referit. Şi anume, la riscurile interventiei singulare ale Bancii Nationale in contextul imprejurarilor actuale. "Şi iata cum BNR a ajuns sa faca politica monetara pe muchie de cutit. Practic, Banca Nationala poate aduce inflatia in tintele stabilite, insa nu doreste sa isi atinga tintele cu orice cost. Mai ales cand aceasta este stabilitatea economica a Romaniei. Guvernatorul spunea saptamana trecuta ca nu vrea sa traga cu tunul monetar in muste. Şi-a reafirmat aceasta pozitie in dreptul la replica cerut Ziarului Financiar. De altfel, primul drept la replica cerut de guvernator in ultimii ani. Ce concluzii pot fi trase de aici? Ca BNR tine mai mult ca oricand la ancorarea anticipatiilor inflationiste, parghia care pericliteaza cel mai putin stabilitatea economica a tarii. Prima parte a lui 2008 va fi poate cea mai dificila perioada prin care va trece BNR de 5 ani incoace. Daca riscurile se adeveresc, cocoasa inflationista nu va cobori. Daca nu va cobori, BNR va fi nevoit sa majoreze din nou dobanda cheie pentru a salva dezinflatia. Insa atunci deficitul de cont curent ar putea trece cu usurinta peste 15 la suta. Şi iata cum totul este pe muchie de cutit.

---

Despre autor: