Afirmatiile publice ale ministrului de Externe al Romaniei reprezinta pozitia oficiala a Romaniei. Sigur, criticat si batjocorit acasa pe toate tonurile, ridicand valuri de indignare si proteste absolut normale si intemeiate. Numai ca, pe plan diplomatic, in sfera lumii politice, declaratiile domnului Cioroianu au fost luate in serios si analizate ca atare. Normal, pentru ca, altfel, cum s-ar putea discuta cu o tara daca nu pleci de la principiul ca cel mai important actor institutional al Romaniei in politica externa nu ar exprima mesajul romanesc?
Ca ministru de Externe al unei tari europene, domnul Adrian Cioroianu a lansat un mesaj perfect anti-european. In contradictie nu numai cu principiile fundamentale ale UE, dar si impotriva tuturor regulilor de joc din sistemul european. In noiembrie 2007, Cioroianu aduce un mesaj halucinant care ne trimite nu numai pe noi cu mult inapoi in istorie, inspre ororile sistemelor totalitare si intolerantele nazismului. Mai face ceva, daca se poate si mai grav si mai de neiertat. Tocmai fiindca este ministru intr-un guvern european si, ca atare, trebuia sa stie (sau macar sa-si imagineze) ca, in cazul unor asemenea mesaje, functioneaza intotdeauna regula solidaritatii europene. Fie in sens pozitiv, ceea ce evident nu poate fi cazul, fie in sens negativ, prin delimitare si trecere in carantina. In acest context, deserviciul adus intereselor Romaniei este imens, caci daca politicienilor romani li se poate ierta lipsa de experienta si de cultura, daca se mai poate trece (adevarat, dispretuitor si condescendent) peste balamucul generat de batalia politica in noroi din spatiul dambovitean, exista o limita peste care nu se trece.
Este vorba despre memoria istorica a Europei. Memoria care a inregistrat ororile provocate de legislatia nazista care mai apoi a servit ca model pentru crimele sovietice, cea care a permis separarea in cadrul aceleiasi natiuni a grupurilor de categorie superioara si a celor care trebuiau izolate si mai apoi desfiintate in ghetouri si lagare de concentrare. Impotriva acestei memorii s-a incercat edificarea unui alt tip de Europa, bazata pe alte principii si alte reguli de functionare. Suntem prima tara din UE care, prin mesajul lui Adrian Cioroianu, zice altceva. Actiunea va fi penalizata ca atare. Fara nici un fel de dubiu.
Dar cum se poate sa fim din nou primii la afirmat prostii monumentale? Cum se poate ca diplomatia romaneasca sa aiba in fruntea sa un istoric care sa nu stie ce sens dramatic are trimiterea la simbolul exilului egiptean, caci este imposibil sa nu se asocieze dobitocia spusa de ministrul nostru cu episodul istoric trait de evrei si terminat prin exodul condus de Moise?
Mesajul lui Cioroianu mai inoveaza si altcumva. Daca pana acum, pare a spune Romania prin gurita sefului diplomatiei noastre, problemele europenilor erau generate de existenta pe teritoriile nationale al unor comunitati formate din cetateni din afara spatiului UE, noi, acasa la noi, avem o problema cu o parte din propriii nostri cetateni pe care, nu-i asa, vrem sa-i strangem peste noapte si sa-i trimitem in exil in Egipt.
Acesta este insa si mesajul Romaniei? Evident ca nu, fie si numai privind la traditia noastra de extrema toleranta si convietuire inter-etnica. Mesajul exprima insa altceva: incapacitatea si nestiinta clasei noastre politice de a rezolva pe plan intern o problema prioritara. Angajamentele luate la Bruxelles s-au dovedit apa de ploaie. Si nu Cioroianu va plati pentru asta, ci Romania domnului Cioroianu.