Cariera lui Marian Ralea se imparte, de 25 de ani, intre teatru, film si televiÂziune. PaÂna la 15 noiembrie, acÂtoÂrul-fetis al reÂgizorului Mihai MaÂniutiu face echilibri
Cariera lui Marian Ralea se imparte, de 25 de ani, intre teatru, film si televiÂziune. PaÂna la 15 noiembrie, acÂtoÂrul-fetis al reÂgizorului Mihai MaÂniutiu face echilibristica evoÂluand in cinci spectacole, in FNT.  Jurnalul National: Aveti o impresionanta cariera in teatru si film. Pe scena Teatrului "Bulandra" (si nu numai...) ati jucat zeci de roluri care au ramas in mintea si-n inima spectatorilor. Dvs. care dintre ele va sunt cele mai dragi? Marian Ralea: Niciodata nu am ales eu rolurile, ele mi-au fost incredintate de regizori, iar fiecare dintre personajele jucate a fost daruit din suflet spectatorilor. Sigur ca unele m-au marcat, dar ele au constituit doar niste etape. Daca ma intrebati ce roluri de comedie sau personaje comice mi-au placut mai mult, nu pot sa aleg dintre Iordache din "Da€™ale carnavalului", Trufaldino din "Sluga la doi stapani" sau "Mincinosul" de Goldoni. Mie toate imi sunt la fel de dragi, atat timp cat spectatorul rade, uita de grijile diurne si mulÂtumeste prin aplauze. Consider ca cele mai grele roluri pentru un actor sunt cele de comedie. Daca ma intrebati ce joc la teatru acum si imi place foarte mult, pot sa va povestesc despre "Regele Lear", in regia lui Tompa Gabor, la Teatrul din Cluj, sau despre cele trei personaje - Iov, Shoah, Ecleziastul - din "Trilogia evreiasca", in regia lui Mihai Maniutiu, despre Hermocrate din "Triumful dragostei", de la Bulandra, in regia lui Alexandru Darie, sau Sorin din "Pescarusul" lui Andrei Serban. Acestea sunt rolurile pe care le joc in aceasta staÂgiune si vreau sa va spun ca ele imi sunt cele mai dragi in momentul de fata. In afara de "Triumful draÂgostei", sunteti invitati sa ma vedeti in toate celelalte, in cadrul FestivaÂlului National de Teatru. Jurnalul National: In ce proiecte (repeÂtitii/filmari) sunteti angrenat pe termen scurt si lung? Marian Ralea: Un proiect important pe care il iubesc este cel de la ACASa tv. Comedia romantica "Razboiul seÂxelor" reprezinta pentru mine o revenire in televiziune, o etapa pe care mi-am dorit-o. De asemenea, incepand de la 2 noiembrie, joc in "Trilogia raului", la Teatrul MetroÂpolis, in regia lui Mihai Maniutiu, si am o propunere de a juca in "Visul unei nopti de vara", probabil de la anul. Daca tot vorbim despre planuri, mai am un spectacol la care tin foarte mult. Este vorba despre Teatrul National pentru Copii, in cadrul caruia de la data de 28 ocÂtombrie a inceput piesa "Povestile ceÂtatilor din Transilvania", un proiect demarat in Capitala Culturala Europeana, Sibiu 2007. Adultii inteleg concesia, copiii nu admit pacaleala Jurnalul National: Ca tot ati pomenit... un loc special in cariera dvs... de suÂflet il ocupa Teatrul NaÂtional pentru Copii. De unde aceasÂta idee? Este diferit feed back-ul pe care-l primiti de la copii fata de cel al adultilor? Marian Ralea: E o poveste mai lunga, de prin a€™90, cand am reusit sa creez un spectacol jucat de copii, dupa basmul "Tinerete fara batranete". In 1991 a inceput marea aventura a MagiciaÂnului in televiziune, porÂnind de la ideea copilului care trebuie sa fie in prim-plan. Cred ca din acest punct de vedere, tot ceea ce am facut in televiziune este o prelungire a teatrului, pe cand filmul este cu totul altceva, mai serios, in sensul ca nu implica atat de mult notiunea de "joaca". Prin anul 2000 am creat Teatrul NaÂtional pentru Copii, unde cei mici isi pot continua joaca si copilaria, se urca pe scena si intra in poveste. Fiind un actor in primul rand de teatru, pot sa marturisesc ca exista o diferenta intre publicul matur de la spectacolele pentru cei mari si cel de la spectacolele pentru copii. Adultii inteleg conventia si admit si greselile sau nerealizarile, imperfectiunile celor de pe scena, pe cand cei mici nu fac nici un fel de concesie, nu admit pacaleala. Daca in spectacolele pentru adulti exista niste tehnici speciale pe care un actor le foloseste, in teatrul pentru copii sinceritatea este singura tehnica acceptata. Jurnalul National: Ati obtinut premii pentru cateva roluri din teatru. V-ati fi dorit sa primiti premii pentru alte roluri pe care le considerati a fi mult mai importante decat cele pe care le-au preferat juriile fesÂtiÂvalurilor din anii respectivi? Marian Ralea: Sigur ca atunci cand incepi sa lucrezi la un rol, in afara de recunoasterea imediata a spectatorului, rasplata prin aplauze, ai nevoie si de o confirmare a oamenilor de specialitate. Un premiu va fi intotdeauna o incununare a ceea ce a trecut, a personajului realizat, ca o finalitate. Dar, in acelasi timp, reprezinta un nou inceput, un impuls pentru urmatorul rol. Exista personaje pe care le-am interpretat si care au meritat premiu, dar asta crede fiecare actor despre persoÂnajul pe care il interpreteaza. Paradoxul face ca, in general, in straiÂnaÂtate, orice premiu sa fie o sustinere pentru urmatoarele proiecte. In Romania se intampla invers, ai senzatia ca esti vinovat ca il obtii... Jurnalul National: De la studentul din "Buletin de Bucuresti" pana la Colonelul Toma din "RazÂboiul sexelor" au trecut ani de impliniri, intalniri "maÂgice", dar (poate) si regrete. Priviti inapoi (fara manie!). Ce vedeti? Marian Ralea: Eu cred ca in cinematografie personajul pe care l-am facut in "Buletin de Bucuresti" s-a regasit apoi in toate personajele din film. Consider ca intre studentul din "Buletin de Bucuresti" si Colonelul Toma nu este o mare diferenta, pentru ca sunt acelasi Marian Ralea. Este adevarat ca intre a€™82, cand am jucat in "Buletin de Bucuresti", si 2007, cand joc in "Razboiul sexelor", au trecut 25 de ani, o viata de om, cu experiente in teatru, in film si intalniri exemplare. O viata pe care am trait-o si as fi regretat-o daca nu exista mai ales acest domeniu. Nu cred ca as fi putut sa fac altceva decat aceasta meserie. Paradox "Exista personaje pe care le-am interpretat si care au meÂritat premiu, dar asta crede fiecare actor despre persoÂnajul sau. Paradoxul face ca, in general, in strainatate, orice premiu sa fie o susÂtinere pentru urmatoarele proiecte. In Romania se intampla invers, ai senzatia ca esti vinovat ca il obtii..." Marian Ralea, actor Â
 FNT, 8 nov. 11:00 Teatrul ACT; George Banu. Conferinta: "Scena supravegheata", de la Shakespeare la Genet 18:00/22:00 Teatrul Odeon: "Vinerea lunga" de Visky András, dupa romanul "Kadis pentru copilul nenascut" de Imre Kertesz, regia: Tompa Gábor, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj 18:00/22:00 TNB, Sala Atelier: "With a Little Help From My Friends" de Maria Manolescu, regia: Radu Apostol, Teatrul National "Vasile Alecsandri", Iasi 19:00/20:45 Circul de Stat Globus: "Ecleziastul", dupa Biblie, scenariul si regia: Mihai Maniutiu ("Trilogia Evreiasca"), Teatrul National "Radu Stanca", Sibiu 20:00 - Teatrul Bulandra, Sala "Toma Caragiu": "Concert la cerere" de Franz-Xaver Kroetz, regia: Thomas Ostermeier, Schaubuhne am Lehniner Platz, Berlin 22:00 Teatrul ACT: "Shape of things" de Neil LaBute, regia: Vlad Massaci, fenomenul Teatrul Act 0:00 Centrul National al Dansului, Sala Mediateca "A scrie despre dans", atelier de critica de dans, sustinut de Rosita Boisseau, Institutul Francez din Bucuresti  claudia.daboveanu@jurnalul.ro
Despre autor:
