In cei trei ani de cind scriu zilnic aceasta rubrica am facut vreo citeva confuzii pe care unii le-ar numi grosolane. I-am detasat fortat pe Capatos si pe Cioran de pe Antena 1 pe Antena 3 (sper ca le-am nimerit de data asta!), motiv pentru care m-au persiflat rautacios a doua zi dimineata, exprimindu-si pe buna dreptate indoiala fata de calitatile mele de analist media. Deunazi l-am trimis pe dl Oancea din Antene in PRO TV si, zau, pentru o asa confuzie chiar merit sa fiu mustrat. Ambele erori sint cauzate de viteza cu care uneori izbesc tastatura, dar si de faptul ca, din ce in ce mai des, privitul la televizor produce asupra mea un efect halucinant de vertij absurd, mediul vizual aparindu-mi ca un clei viscos de imagini si personaje indistincte, fara pic de farmec. De regula, reprosurile care mi se adreseaza in urma acestor greseli vizeaza ironic statutul meu de comentator tv, de analist media, de... cum sa va spun, guru al ecranului. Nu ma deranjeaza aceste remarce, dar profit totusi de ocazie pentru a preciza ca nu sint nici analist, nici comentator, nici nimic de genul asta. Pur si simplu ma uit la televizor si-mi exprim un gind despre un fenomen sau despre o intimplare care mi se pare relevanta si cu ceva semnificatie pentru persoana mea. Tot asa cum uneori, mai rar in ultima vreme, citesc carti si scriu cronici despre ele in „Academia Catavencu", fara a ma considera critic literar. In plus, nici nu cred ca exista profesia de comentator.