Ibricul albastru

PICTORUL C. FIERBEA CAFEAUA, pentru el si pentru oaspeti, intr-un ibric albastru de tinichea, pe care nu-l mai spalase de unsprezece ani. In principiu, avea dreptate: ce rost avea sa-l spele, daca nu-l folosea decat pentru cafea? Numai ca principiul e una si reactia la principiu alta. Ibricul acela albastru apare in mai multe naturi moarte de ale pictorului si, in toate, coada lunga si ruginita cade aiurea in compozitie. Am vazut, intr-o consignatie, un tablou de-al sau, avand in prim plan ibricul, si pe loc m-am simtit iertat de o ipocrizie. Artistul fiind mort de multa vreme, nu mai era nevoie s-o fac pe rafinatul si sa-i laud fixatiile. Pentru cei care-i erau apropiati, ibricul, care nu fusese spalat niciodata, conta ca legenda. Legendele insa-s de mai multe feluri, iar majoritatea sunt perisabile. Omul a ostenit in atelier o viata intreaga si tot ce a ramas dupa el e povestea fara aureola a unui obicei de troglodit.


CAND E FURTUNA, blocul in are locuiesc se tanguie, schiauna, fluiera, face ca toti dracii. Noaptea indeosebi, daca mai si ploua, iar stropii rapaie in ferestre, geamatul blocului e lugubru. Ai sentimentul ca te afli la capatul lumii si orasul isi jeleste sfarsitul. Un arhitect mi-a explicat ca e vorba de un turbion care se naste din curbura cladirii, si ca in alte parti e chiar mai rau. Dar ce poate fi mai rau la un bloc decat sa se tanguie ca un om uitat de toti sub daramaturi?


INDIVIZII CATASTROFICI, care, cand calatoresc cu avionul, nu vorbesc decat de teroristi, incendii la bord si explozii la aterizare. Desi in avion li se pot intampla multe alte lucruri tare urate de natura sa le otraveasca ani multi din viata. De exemplu, sa-i taie o diaree si sa n-apuce sa ajunga la timp in toaleta. Iar dupa asta, sa-i priveasca lumea pe toata durata excursiei, indiferent daca urca in Turnul Eiffel sau viziteaza Luvrul, ca pe niste insi pe care ii poate apuca oricand o pantecaraie de toata frumusetea.


UN AMIC imi spune ca a cumparat una din cartile unui prozator in voga, dar ca el obisnuieste s-o citeasca doar cand se duce la toaleta: Probabil ca-i un scriitor bun, de vreme ce editura ii face o publicitate atat de sustinuta, insa n-apuc niciodata sa citesc mai mult de doua pagini. Din cauza stomacului, vreau sa spun. Am un stomac foarte sanatos. La autorii astia moderni, e recomandabil sa ai probleme cu stomacul si sa stai mai mult timp pe veceu. Macar legi lucrurile de la o zi la alta. Dar eu, din doua pagini, ce sa tin minte? Sunt mult prea sanatos pentru romanele care se scriu azi.


IN CURAND, spune o doamna care se mira cat de mari sunt ardeii grasi modificati genetic, o sa avem cirese cat bostanii.

---

Despre autor: