Printre distinctiile ce i-au fost acordate de-a lungul carierei se numara Leul de bronz la Festivalul International de Tea­tru de la Arezzo pentru spectacolul "Napasta" si Or­di­nul National "Serviciul Cre­dincios" in grad de cavaler. Directorul Teatrului Odeon, Do­rina Lazar a implinit ieri 67 de ani. "Am avut un an bun, ii multu­mesc lui Dumnezeu pentru ca tea­trul pe care il conduc a mers foarte bine. Acum este o perioada in viata mea in care teatrul conteaza foarte mult. De asemenea, sunt multumita si pe plan personal. Nu stiu daca personajele pe care le-am interpretat de-a lungul timpului semanau cu omul Dorina Lazar, dar cred ca ceva din tine gasesti in fiecare rol. Imi place in egala masura si teatrul, si filmul. Mi-e foarte dor sa fac film. Cred ca rolurile negative sunt mai suculente, mai ofertante si mai bogate, dar eu am jucat ce mi s-a dat. Nu am cerut niciodata sa joc ceva anume. Am fost ca fata mare la bal care se lasa intotdeauna invitata. Mi s-a intamplat o singura data sa visez la un rol si el a ramas doar un vis, dar nu vreau sa vorbesc despre asta. Cred ca imi supraestimam posibilitatile. Au fost doua momente decisive, de schimbare de macaz in cariera mea. Primul, cand eram studenta si trebuia sa aleg in a mai fi actrita sau a renunta la teatru, iar al doilea, matura fiind, cand am participat la concursul pentru postul de director al teatrului. Am fost tentata sa re­nunt la cariera mea. A fost un timp cand eram actrita la Teatrul Regio­nal si nu prea jucam. Am vrut sa ma las de teatru si sa ma fac stewar­desa. Regizorul Dinu Cernescu a avut un rol hota­ra­tor in viata mea atunci. Mai am mult inainte si nu pot sa ma uit in urma. Ar trebui sa fac un bilant si nu vreau sa ma gandesc la ziua bilantului. Daca nu as fi fost actrita, mi-ar fi placut sa fiu educatoare. Imi plac copiii mici si chiar stiu sa ma joc cu ei. Regret ca nu am stiut sa-mi gestionez mai bine cariera. Imi pare rau ca nu mi-am notat multe lucruri. Dumnezeu mi-a permis sa traiesc destul si mi s-au intamplat foarte mul­­te lucruri. O carte despre viata mea ar fi niste adnotari. Sunt o fe­me­ie norocoasa, foarte perseverenta, muncitoare, iert multe, dar nu uit nimic. Detest sa-mi petrec ziua de nas­tere. Daca ar fi dupa mine si nu as fi avut treaba, nu m-as fi dus la teatru ieri. Multa lume se simte obligata sa vina si sa-mi ureze «La multi ani!». Privesc cu oarecare circumspectie aceasta manifestare zambitoare. Sunt un om obisnuit, nu tin minte zilele de nastere ale oamenilor sau culoarea ochilor. Mi se pare important sa respecti omul, nu neaparat sa-i spui «La multi ani!» de ziua lui de nastere. Imi doresc sanatate, sa fie pace si sa izbutim sa facem tot ce ne-am pus in cap la teatru".  Expectativa "Nu am cerut niciodata sa joc ceva anume. Am fost ca fata mare la bal care se lasa intotdeauna invitata" Dorina Lazar, director al Teatrului Odeon